TUDOSE DIANA / COLEGIUL ECONOMIC ”ION GHICA” TÂRGOVIȘTE, JUD. DÂMBOVIȚA

EVALUAREA LA DISCIPLINA ISTORIE LA NIVELUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI LICEAL ÎN CONTEXTUL NOILOR REALITĂȚI SOCIO-EDUCAȚIONALE


Se știe că evaluarea este, alături de predare şi învăţare, a treia mare componentă a educaţiei şcolare. Evaluarea reprezintă o operaţiune de valorizare a procesului didactic. Ea permite constatarea gradului de eficienţă a activităţii didactice nu doar la nivelul elevului ci şi a profesorului şi/sau a unităţii de învăţământ. Ioan Jinga este de părere că evaluarea reprezintă un proces prin care se compară rezultatele instructiv-educative în raport de competenţele stabilite, de resursele folosite.Evaluarea în învăţământ vizează nu doar pe elevi ci şi pe profesori. In acest sens se poate vorbi de două tipuri de evaluare în funcţie de cine este vizat şi anume: a învăţării când cei vizaţi sunt elevii şi a predării-evaluării când se are în vedere aprecierea profesorului.
Aceste aspecte teoretice fac parte din pregătirea didactică a fiecărui cadru didactic dar noile realități socio-educaționale pe care fiecare dintre noi le-a parcurs în ultimii doi ani, a modificat viziunea asupra procesului de evaluare.Școala on-line care ne-a marcat sistemul educative în ultima perioadă a presupus modificări pentru care nimeni nu a fost pregătit suficient astfel încât rezultatele să fie pozitive.Nici părinții, nici elevii, nici profesorii nu au reușit să aducă elemente performante. Școala on-line s-a dovedit a fi un element care a frânat evoluția tuturor părților participante.
În acest context procesul de evaluare a suferit o serie de modificări atât la nivelul competențelor evaluate cât și la nivelul metodelor și tehnicilor de evaluare. Astfel evaluarea a devenit digitalizată utilizându-se metode digitale de evaluare precum formulare google, materiale electronice în format PPT, fișe de lucru publicate pe platformele de lucru, proiectul electronic.
Și în această perioadă s-a încercat păstrarea celor două mari categorii de veluare: formative și sumativă. Evaluarea formativă, realizată pe parcursul procesului didactic, prin verificarea sistematică a elevilor pe măsură ce sunt parcurse unităţile de învăţare. În cadrul acestui tip de evaluare, profesorul analizează capacităţile sau competenţele elevilor precum: organizarea şi interpretarea datelor, selectarea şi organizarea eficientă a instrumentelor de lucru, utilizarea materialelor auxiliare pentru a demonstra ceva. De asemenea, se analizează atitudinea elevilor faţă de sarcina dată, precum concentrarea, implicarea activă, formularea unor întrebări pertinente, îndeplinirea sarcinii şi discutarea acesteia cu profesorul sau colegii demonstrând competenţe de comunicare. Evaluarea formativă are ca scop valorizarea potenţialului de care dispune fiecare elev şi contribuie la perfecţionarea stilului de învăţare. Evaluarea sumativă realizată, de regulă, la sfârşitul unei etape sau ciclu de învăţământ, după o perioadă mai mare de timp, ca de exemplu parcurgerea unei unităţi de învăţare sau o perioadă istorică, la sfârşitul semestrului sau a unui an şcolar, la terminarea gimnaziului sau liceului. Evaluarea sumativă oferă o imagine de ansamblu asupra nivelului de performanţă a şcolii şi este centrată pe elementele de permanenţă şi competenţele dobândite.
La disciplina istorie, în perioada pandemică, s-au utilizat în mod deosebit metodele noi de evaluare.Au putut fi utilizat și metode tradiționale, cum ar fi evaluarea orală, prin intrebari adresate de profesor atât la nivel frontal, cât și la nivel individual.Dintre aplicațiile digitalizate ale metodelor moderne cel mai bine s-au adaptat proiectul și investigația. Investigația atât ca modalitate de învățare cât și camodalitate de evaluare. Oferă posibilitatea elevului de a aplica în mod creativ cunoștințele însușite, în situații noi și variate, pe parcursul unui interval de timp mai lung sau mai scurt.Această metodă constă în solicitarea de a realiza o activitate practică pentru care elevul este nevoit să întreprindă o investigație, în cazul istoriei o documentare.Îndeplinește mai multe funcții:acumularea de cunoștințe;exersarea unor abilități de investigare a fenomenelor; exrsarea abilităților de evaluare a capacității de a întreprinde demersuri investigative (proiectarea acțiunii, alegerea metodelor, emiterea ipotezelor, culegerea și prelucrarea datelor, despreinderea concluziilor).
Activitatea didactică desfășurată prin intermediul acestei practice evaluative poată să fie organizată individual sau pe grupuri de lucru, iar aprecierea modului de realizare a investigației este de obicei, de tip holistic.Cu ajutorul acestei metode profesorul poate aprecia: gradul în care elevii își defines și înțeleg problema investigartă;capacitatea de a identifica și a selecta procedeele de obținere a informațiilor, de colectare și organizare a datelor;abilitatea de a formula și testa ipoteze;felul în care elevul prezintă metodele de investigație folosite;conciziunea și validitatea raportului-analiză de investigație folosită.Toate acestea fac din metoda investigației un veritabil instrument de analiză și apreciere a cunoștințelor, a capacităților și personalității elevului.
Proiectul reprezintă o activitate de evaluare mai amplă decât investigația. Proiectul începe in timul activității de predare, prin definirea și înțelegerea sarcinii de lucru, se continuă acasă pe parcursul unui timp delimitat, perioadă în care elevul are consultări cu profesorul și se încheie tot în clasă, prin prezentarea în fața colegilor a unui raport asupra rezultatelor obținute și a produlsului realizat, prin publicarea pe platform de lucru.
Proiectul este o formă activă, participativă care presupune și încurajează transferal de cunoștințe, deprinderi, capacitate, facilitează și solicit abordările interdisciplinare și consolidarea abilităților sociale ale elvilor. Realizarea unui proiect presupune parcurgerea următoarelor etape:
identificarea unei teme, culegerea organizarea, prelucrarea și evaluarea informațiilor legate de tema sau subiectul ales;elaborarea unui set de soluții posibile ale problemei; evaluarea soluțiilor și deciderea către cea mai bună variantă.Proiectul poate fi realizat individual sau în grup.Etapele prin care trebuie să treacă participanții sunt următoarele:
orientarea în tematica de lucru;conștientizarea finalităților;definirea conceptelor cheie,stabilirea sarcinilor de lucru;stabilirea responsabilităților în cazul în care se lucrează în echipă.stabilirea criteriilor și a modului de evaluare;identificarea modalităților de lucru, a căilor de acces la informative;adunarea datelor informționale;elaborarea finală a produsului; întocmirea raportului final;evaluarea.Evaluarea proiectului presupune din partea profesorului multă atenție.el trebuie să asiste elevul/grupul de elevi pe durata derulării lui, consiliindu-i și încurajându-i în demersurile întreprinse.
Din păcate evaluarea în sistemul on-line nu a avut rezultate eficiente deoarece multe dintre răspunsuri și activități s-au desfășurat și efectuat în spatele camerelor video închise.


BIBLIOGRAFIE:
1. Ioan Jinga, Ion Negreţ, Învăţarea eficientă, Editura Editis, Bucureşti, 1994;
2.Gheorghe Iutiş, Elena Cozma, Iuliana Asăvoaie, Elemente de didactica istoriei, Editura Graphys, Iaşi, 2008.