Roșca Mihaela Cristina si Vieru Loredana Cornelia

Evaluarea în învățământul preuniversitar – între modern și tradițional


„Evaluarea merită un loc important în învăţământ, din care face parte integrată. Ea are întotdeauna un raport direct sau indirect cu progresul, în extensie şi în calitate, al învăţării.” (D. Ausbel)
Luând în considerare studiile lui D. Ausbel, se poate afirma cu certitudine că evaluarea este o componentă importantă a procesului de învățământ, ce permite luarea, în cunoștință de cauză, a unor decizii de reglare, ameliorare și perfecționare a activității preșcolarului. După D. Ausbel, ea este punctul final într-o succesiune de evenimente: stabilirea scopurilor, prin prisma comportamentelor dezirabile, proiectarea și executarea programului, măsurarea rezultatelor, aprecierea lor. În fapt, procesul nu este încheiat, deoarece, pe baza evaluării va fi reluat într-un mod mai convenabil, adecvat nevoilor de educație și posibilităților reale de a le satisface, astfel încât evaluarea are rolul unei legături, a unei conexiuni inverse, a unui feed-back operativ între etapa parcursă și cea următoare.
Evaluarea preşcolară reprezintă un ansamblu de activităţi dependente de anumite intenţii. Acestea transcend datele imediate şi contingente, raportându-se la o serie de funcţii şi scopuri bine determinate. Scopul evaluării nu este de a parveni la anumite date, ci de a perfecţiona procesul educativ. Raportat la derularea unei secvenţe de învăţare sau prin relaţionare la un ansamblu structurat de activităţi de formare, se desprind funcţii ale evaluării specifice dimensiunii normative (constatativă, diagnostică, prognostică), respectiv funcţii specifice dimensiunii formative (motivaţională, decizională, informaţională).
În învățământul preșcolar actul de evaluare păstrează caracteristicile evaluării activității didactice, având drept scop măsurarea și aprecierea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor dobândite de copii în cadrul actului educațional. În același timp, evaluarea urmărește și aspectele formative ale muncii educatoarei, concretizată în atitudinile și comportamentele dobândite de copilul preșcolar prin procesul de învățământ.
Activitatea educativă în grădiniță este complexă și solicită forme de evaluare variate, multiple, adaptate la particularitățile preșcolarilor. Diversitatea situațiilor didactice, precum și multitudinea de obiective ale evaluării presupun conceperea și aplicarea unor strategii diferite care să mijlocească procesul evaluativ.
Reforma sistemului de învățământ are ca obiective schimbarea mentalității și formarea unor dascăli flexibili; gândirea educației formale ne obligă și ne impune să schimbăm relația cu copiii și între copii, promovând sprijinul reciproc și dialogul constructiv prin noi strategii. Copiii primesc prin diferite ,,canale”, prea multe informații pe care nu le rețin și nici nu au capacitatea de selecție a acestora. Stimularea creativității copiilor este favorizată de metodele interactive, copiii descoperând o nouă experiență, interrelaționând în grupuri de învățare activă, astfel investighează și capătă încredere în capacitățile individuale dar și cele ale grupului.
După fiecare metodă aplicată se pot obține performanțe, pe care copiii le percep și-i fac responsabili în rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare. Copiii înțeleg și observă că implicarea lor este diferită , dar încurajați își vor cultiva dorința de a se implicca în rezolvarea sarcinilor de grup , să aibă răbdare cu ei, exersând toleranța reciprocă.
Evaluarea va sluji mai bine obiectivele procesului de învățământ, dacă va fi integrată în acest proces și nu se va constitui printr-o activitate anterioară lui. Tebuie integrată în actele de predare-învățare, conducând la ameliorarea lor continuă, deci la îmbunătățirea performanțelor cu condiția de a respecta anumite cerințe psihopedagogice:
• compararea pregătirii preșcolarilor cu obiective specifice fiecărei discipline de studiu și cu cele operaționale ale fiecărei activități;
• formularea unui număr de întrebări care să permită verificarea cunoștințelor și deprinderilor esențiale din materia predată.
Evaluarea nu trebuie să-i inhibe pe copii, să-i demotiveze, ci, dimpotrivă să-i stimuleze să învețe mai bine. Pentru a îndeplini această dorință, evaluarea trebuie concepută și prezentată copiilor ca o sarcină comună firească și nu ca o sancțiune.
Evaluarea inițială constă în aprecierea nivelului general al dezvoltării copilului la intrarea în grădiniță sau în momentul integrării lui în diferite categorii de vârstă ale preșcolarității. Această formă de evaluare este o premisă si o condiție pentru proiectarea noului program de instruire, îndeplineste funcțiile de constatare, diagnosticare, anticipare, predicție.
Evaluarea continuă (formativă) o regăsim în derularea tuturor activităților curente din cadrul grădiniței și care operează în diferite forme: observarea continuă a comportamentului preșcolarilor, surprinderea reacțiilor pe care le au la diverse solicitări, semnalarea progreselor pe care le obțin de la o sarcină la alta etc.
Evaluarea sumativă intervine, de obicei, la finalul unei componente tematice care se desfășoară pe o durată mai mare de timp, când sunt revizuite cunoștințele, deprinderile, abilitățile dobândite în acest interval de timp. În funcție de specificul vârstei preșcolare se pot aplica diferite metode de evaluare: metoda observație, metoda consemnării grafice a preferințelor, metoda portofoliului și altele.
Pentru activitatea concretă de evaluare desfăşurată de un cadru didactic /educator, premisele esenţiale sunt: cunoaşterea teoretică şi concretă a particularităţilor copiilor, inalităţile educaţiei timpurii, operaţionalizarea inventarului de performanţe posibile pe care îl oferă curriculumul naţional şi din perspectiva standardelor. Acestea iind, în scopul orientării cadrelor didactice spre nivelurile optime de dezvoltare pe care trebuie să le atingă copiii atât la debutul şcolar /pregătit pentru şcoală, cât şi pentru viaţă.


Bibliografie:
1. Constantin, C., 2002, Pedagogie,ediţia a II- a revăzută şi adăugită, Ed. Polirom, Iaşi;
2. Ionescu, M. Radu, I.,1995, Didactica modernă, Ed. Dacia,Cluj-Napoca;
3.Glava, C., Glava, A.,Bout,O.,2008, Pedagogia şi Didactica învăţământului primar şi preşcolar, Ed. Echim, Sighetu-Marmaţiei