METODE ȘI TEHNICI MODERNE DE EVALUARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
Evaluarea reprezintă o componentă fundamentală a procesului de învățământ, având rolul de reglare, optimizare și eficientizare a activităților de predare-învățare. Se recomandă diversificarea strategiilor evaluative și alternarea metodelor, tehnicilor și instrumentelor tradiționale de evaluare cu cele moderne.
Metodele tradiționale realizează evaluarea rezultatelor școlare obținute pe un timp limitat, cu o arie mai mare sau mai mică de conținut, pe când metodele alternative de evaluare realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legătură cu instruirea/învățarea, deseori concomitent cu aceasta. Tot aceste metode alternative privesc rezultatele școlare pe o perioadă mai îndelungată, vizând formarea unor capacități, dobândirea de competențe și mai ales schimbări în planul intereselor, atitudinilor, corelate cu activitatea de învățare.
Metodele și tehnicile moderne de evaluare (Hărțile conceptuale, Metoda RAI, Tehnica 3-2-1, Proiectul, Portofoliul, Jurnalul reflexiv, Investigația, Observația sistematică a comportamentului elevilor, Autoevaluarea) au multiple valențe formative care le recomandă ca modalități adecvate de optimizare a practicilor evaluative, facilitând coparticiparea elevilor la evaluarea propriilor rezultate.
Valențe formative ale metodelor și tehnicilor moderne de evaluare:
Stimularea activismului elevilor
Accentuarea valențelor operaționale ale diverselor categorii de cunoștințe
Evidențierea, cu mai multă acuratețe, a progresului în învățare al elevilor și, în funcție de acesta, facilitarea reglării/autoreglării activității de învățare
Formarea și dezvoltarea unor competențe funcționale, de tipul abilităților de prelucrare, sistematizare, restructurare și utilizare în practică a cunoștințelor
Formarea și dezvoltarea capacităților de investigare a realității
Formarea și dezvoltarea capacității de cooperare, a spiritului de echipă
Dezvoltarea creativității
Dezvoltarea gândirii critice, creative și laterale
Dezvoltarea capacității de autoorganizare și autocontrol
Dezvoltarea motivației pentru învățare și formarea unui stil de învățare eficient.
Termenul de „metodă” provine de la grecescul „methodos” și se traduce prin „cale care duce spre” atingerea obiectivelor propuse. Din perspectiva profesorului, metoda constituie un instrument didactic de motivare și stimulare a elevilor de a asimila activ noi cunoștințe și forme comportamentale. În viziunea școlii moderne, „metoda” mai înseamnă și calea prin care profesorul își propune să-i determine pe elevii săi să descopere singuri adevărurile, să găsească soluții la problemele cu care se confruntă în procesul instructiv-educativ.
Pentru reușita demersului instructiv-educativ, profesorul trebuie să țină cont de beneficiarul acțiunilor sale, adică elevul, iar apoi să aibă în vedere câteva aspecte:
Posibilitățile intelectuale ale elevilor
Nivelul învățării anterioare
Posibilitățile de angajare în activități ale elevilor
Înclinațiile acestora
Formele de activare a elevilor
Tipul de lecție
HĂRȚILE CONCEPTUALE
„Hărțile conceptuale” sau „hărțile cognitive” pot fi definite drept oglinzi ale modului de gândire, simțire și înțelegere ale celui care le elaborează, fiind un important instrument de predare, învățare, cercetare și evaluare la toate nivelurile și la toate disciplinele.
Se pot utiliza următoarele tipuri de hărți:
Hărți conceptuale tip „pânză de păianjen”
Hartă conceptuală ierarhică
Sisteme de hărți conceptuale
Avantajele utilizării hărților conceptuale:
Facilitează evaluarea structurilor cognitive ale elevilor, cu accent pe relațiile stabilite între concepte, idei
Determină elevii să practice o învățare activă, logică
Permit profesorului să emită aprecieri referitoare la eficiența stilului de învățare al elevilor și să îi ajute să-și regleze anumite componente ale acestuia
Facilitează surprinderea modului în care gândesc elevii, a modului în care își construiesc demersul cognitiv
Pot fi integrate cu succes în orice strategie de evaluare.
METODA R.A.I.
Metoda R.A.I. vizează stimularea și dezvoltarea capacităților elevilor de a comunica ceea ce tocmai au învățat. Denumirea acestei metode provine de la asocierea inițialelor cuvintelor RĂSPUNDE-ARUNCĂ-INTEROGHEAZĂ.
Această metodă poate fi utilizată în orice moment al activității didactice, în cadrul unei activități frontale sau de grup, profesorul utilizând o serie de întrebări gradate ca dificultate. Pot fi sugerate următoarele întrebări:
Cum definești conceptul……….?
Care sunt noțiunile cheie ale temei……….?
Care sunt ideile centrale ale temei………..?
Care este importanța faptului că………?
Cum argumentezi faptul că………….?
Avantajele metodei RAI
Este o metodă eficientă de evaluare, dar și o metodă de învățare interactivă
Elementele de joc asociate acestei metode transformă demersul evaluativ într-o activitate plăcută, atractivă, stimulativă pentru elevi
Nu implică sancționarea prin notă a performanțelor elevilor, având rol constatativ-ameliorativ
Promovează interevaluarea și interînvățarea
TEHNICA 3-2-1
Tehnica 3-2-1 este „un instrument al evaluării continue, formative și formatoare, ale cărei funcții principale sunt de constatare și de sprijinire continuă a elevilor. Este o tehnică modernă de evaluare care nu vizează sancționarea prin notă a rezultatelor elevilor, ci constatarea și aprecierea rezultatelor obținute la finalul unei secvențe de instruire sau al unei activități didactice, în scopul ameliorării și îmbunătățirii acestora.
Denumirea acestei tehnici se datorează solicitărilor pe care ea și le subsumează. Astfel, elevii trebuie să noteze:
3 concepte pe care le-au învățat în secvența sau activitatea didactică respectivă
2 idei pe care ar dori să le dezvolte sau să le completeze cu noi informații
O capacitate, o pricepere sau o abilitate pe care și-au format-o sau au exersat-o în cadrul activității de predare-învățare
Avantajele tehnicii 3-2-1
Aprecierea unor rezultate de diverse tipuri (cunoștințe, capacități, abilități)
Conștientizarea achizițiilor ce trebuie realizate la finalul unei secvențe de instruire sau a activității didactice
Cultivarea responsabilității pentru propria învățare și rezultatele acesteia
Implicarea tuturor elevilor în realizarea sarcinilor propuse
Formarea și dezvoltarea competențelor de autoevaluare
Asigurarea unui feedback operativ și relevant.
PROIECTUL
Proiectul reprezintă o metodă complexă de evaluare, individuală sau de grup, recomandată profesorilor pentru evaluarea sumativă. Elaborarea proiectului necesită o perioadă mai mare de timp, câteva zile sau câteva săptămâni, și poate fi sarcină de lucru individuală sau de grup. În utilizarea acestei metode se parcurg următoarele etape:
Stabilirea temelor pentru proiect
Stabilirea și precizarea perioadei de realizare a proiectului
Familiarizarea elevilor cu exigențele specifice elaborării unui proiect
Planificarea activității
Desfășurarea cercetării și colectarea datelor
Realizarea produselor obținute/proiectului
Evaluarea proiectului
Este indicat ca profesorul să le recomande elevilor ca în realizarea proiectului să respecte următoarea structură:
Pagina de titlu (tema proiectului, numele autorului sau autorilor, școala, clasa, perioada de realizare)
Cuprinsul (titlurile capitolelor și subcapitolelor)
Introducerea (referiri la importanța temei, cadrul conceptual și metodologic)
Dezvoltarea elementelor de conținut prezentate în cuprins
Concluzii
Bibliografie
Anexe
Pe parcursul realizării proiectului, cadrul didactic oferă suport și consultații elevilor în desfășurarea cercetării, în colectarea datelor necesare și poate efectua evaluări parțiale.
Avantaje ale utilizării proiectului ca metodă de evaluare:
Este o metodă eficientă de evaluare, dar și o metodă de învățare interactivă
Plasează elevul într-o situație de cercetare autentică
Cultivă responsabilitatea pentru propria învățare șu rezultatele acesteia
Asigura implicarea tuturor elevilor în realizarea sarcinilor propuse
Promovează interevaluarea, autoevaluarea și interînvățarea
Permite exersarea și evaluarea
Facilitează dezvoltarea încrederii în propriile forțe
PORTOFOLIUL
Portofoliul este o metodă de evaluare complexă, longitudinală, proiectată într-o secvență mai lungă de timp, care oferă posibilitatea de a se emite o judecată de valoare, bazată pe un ansamblu de rezultate.
Portofoliul sau raportul de evaluare reprezintă un mijloc de valorizare a datelor obținute prin evaluări realizate, reprezintă un adevărat „portret pedagogic” al elevului, relevând nivelul general de pregătire.
Structura portofoliului poate fi exclusiv o sarcină a profesorului, în sensul că el este cel care stabilește scopul, contextul, realizează proiectarea lui, formulează cerințele standard și selectează produsele reprezentative ale activității elevilor. În realizarea structurii portofoliului pot fi implicați și elevii: elevii pot alege anumite instrumente de evaluare sau eșantioane din propria activitate considerate semnificative din punct de vedere al calității lor.
Bibliografie:
• Cocoș, 2008
• Oprea, 2006
• Stoica, 2001
• www.qdidactic.com
• www.studocu.com
LOLOIU VERONICA NICOLETA / Școala Gimnazială „Mircea cel Bătrân” Giurgiu
31
aug.