EVALUARE 2022

Ianoși Giorgiana / Școala Gimnazială Stănești, Gorj

JOCURILE DIDACTICE

Jocurile didactice sunt propuse de către cadrul didactic, se caracterizează prin obiective educaționale bine delimitate și reprezintă forma prin care se poate sprijini învățarea dirijată, pregătind integrarea copilului în școală. Prin specificul său distractiv, jocul didactic îmbină sarcinile și funcțiile de învăţare cu forma motivantă și atractivă a jocului, cultivând interesul copiilor pentru activitatea de învăţare. În plus, acesta contribuie la îndeplinirea sarcinilor formative ale procesului instructiv-educativ, care implică copilul atât cognitiv, cât şi afectiv şi voliţional. “Jocul didactic are şi o vădită valoare educativă, influenţând comportamentul copiilor, mai ales prin intermediul regulilor, realizând o formă de socializare a relaţiilor în care copiii trebuie să dovedească puterea de stăpânire, spirit disciplinat, spirit critic şi cooperant, respectarea partenerilor.” (Casangiu Larisa, 2015)
Jocul didactic reprezintă un mijloc de educaţie intelectuală inportant care antrenează și pune în valoare creativitatea copilului. Acesta reprezintă un procedeu didactic de asimilare a cunoștințelor, oferind posibilitatea de a completa unele lacune, de a acumula şi utiliza cunoştinţele noi, de a-şi dezvolta limbajul, etc. Acesta facilitează procesul de asimilare, fixare și verificare a cunoștințelor, iar caracterul său formativ contribuie la dezvoltarea personalității copilului.
Jocul didactic contribuie la dezvoltarea spiritului de observație și atenției, a memoriei, a judecății, precum și la cultivarea unor deprinderi de muncă independentă și intelectuală. Prin joc copilul participă la propriul proces de formare și devine capabil să se implice în desfășurarea activităților propuse de către educator pentru a îndeplini sarcinile date. Implicând toți analizatorii – cel auditiv, cel olfactiv, cel vizual, cel tactil – se pot forma deprinderi intelectuale cum ar fi aceea de a observa, analiza și descrie, de a asculta și respecta indicațiile verbale ale cadrului didactic, de a compara și de a descoperi asemănările și deosebirile, și de a se orienta în spațiu.
Ca metodă de predare-învăţare-evaluare, jocul didactic aduce activităţii de învăţare dinamism și varietate, restabilind echilibrul psihologic şi furnizând motivaţia secundară. Jocul didactic are un caracter formativ, îl obişnuieşte pe copil să trăiască şi să acţioneze în grupul din care face parte, îmbogățind experienţa personală a copilului prin intermediul relaţiilor care se stabilesc între el şi cei din jur, deoarece acesta are posibilitatea de a face schimb nu doar de sentimente, informaţii pe care le deţine, ci şi de experienţa socială pe care o dobândeşte. ”Jocurile constituie o şcoala a energiei, a educaţiei, a conduitei, a gesturilor, a imaginaţiei ; jocul educă atenţia, abilităţi si capacităti fizice si intelectuale, trăsăturile operative ale caracterului (perseverenţa, promptitudinea, spiritul de ordine, dârzenia etc.), trăsături legate de atitudinea fata de colectiv, corectitudinea, spiritul de dreptate, cel de competitie, sociabilitatea in genere. In felul acesta jocul modeleaza dimensiunile etice ale conduitei. (U. Şchiopu, 1997).
O clasificarea a jocurilor didactice se poate face în funcție de scopul educațional urmărit, de sarcina didactică urmărită, de conținutul jocului didactic, de prezența sau absența materialului didactic, și de locul pe care îl ocupă în activitate.
În funcție de scopul educațional urmărit, jocurile didactice se împart în următoarele categorii: jocurile motrice sau de mișcare care reprezintă acea categorie de jocuri care urmăresc dezvoltarea priceperilor, calităților și deprinderilor motrice; jocurile care vizează dezvoltarea psihică care includ: jocurile senzoriale care urmăresc dezvoltarea sensibilității auditive, tactile, vizuale, etc; jocurile intelectuale care se clasifică în: jocuri cognitive, care urmpresc îmbogățirea cunoștințelor, jocuri de dezvoltare a gândirii, jocuri pentru dezvoltarea imaginației și creativității, jocuri de dezvoltare a perspicacității, jocuri de expresie afectivă, jocuri de dezvoltare a capacității de comunicare orală sau scrisă, jocuri de atenție și orientare spațială, jocuri de dezvoltare a memoriei și jocuri pentru stimularea inhibiției voluntare și a capacității de autocontrol.
În funcție de sarcina didactică urmărită, întâlnim: jocuri de verificare și evaluare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor; jocuri pentru fixarea și sistematizarea cunoștințelor și jocuri de transmitere și însușire de noi cunoștințe.
În funcție de conținutul jocului didactic, jocurile didactice se împart în: jocuri didactice cu conținut matematic, jocuri logico-matematice; jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător; jocuri didactice pentru educarea limbajului, care pot fi: jocuri fonetice, lexical-semantice, gramaticale; și jocuri pentru însușirea unor norme de comportament civilizat, formarea unor deprinderi și obișnuințe de conduită morală, de circulație rutieră.
În funcție de prezența sau absența materialului didactic, se pot întâlni: jocuri cu material didactic natural sau confecționat: jocuri de masă, mozaicuri, jucării, imagini, diapozitive, diafilme, obiecte de uz casnic sau personal, jucării cu materiale din natură (conuri de brad, ghinde, castane, frunze, flori, scoici) etc. și ocuri fără material didactic.
În funcție de locul pe care îl ocupă în activitate, jocurile didactice se clasifică în: jocuri integrate în activitate, ca momente ale acesteia sau în completarea ei și jocuri organizate ca activitate de sine stătătoare.
Spre deosebire de alte tipuri de jocuri, jocul didactic are o structură diferită, caracterizându-se prin următoarele elemente componente specifice: scopul jocului, sarcina didactică, conținutul jocului, regulile jocului și elementele de joc.
„Jocul este activitatea de bază în grădiniţă şi cuprinde toate ariile de activitate, realizând procesul de învăţare într-un mod atractiv, antrenant şi uşor asimilabil de către copil.” (Beverly R. Cullen, Puterea jocului, 1992, 32)

Bibliografie:
Casangiu, L. I., (2007), Literatură română şi literatură pentru copii. Note de curs şi sugestii de lecturi plurale ale unor opere. Editura Nautica, Constanţa.
Cullen, B. R., (1992), Puterea jocului, Revista învățământului preșcolar, nr. 1, 2 , p. 32.
Șchiopu, U., (1970), Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *