Boricean Gabriela / Șc. Gimn. ,,Andrei Șaguna” Barcani, jud. Covasna

EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
– între modern și tradițional
METODE, TEHNICI, STRATEGII

Evaluarea este confundată, adesea, cu verificarea cunoștințelor elevilor și cu atribuirea de calificative în ciclul primar. Evaluarea este un proces mult mai vast, care urmărește să colecteze, să organizeze și să interpreteze datele obținute în urma aplicării unor instrumente de măsurare a eficienței predării-învățării, precum și o pregătire științifică a învățătorului și efortul de a diminua la minimum subiectivismul în aprecierile pe care acesta le face în mod obișnuit.
Opţiunea pentru una sau alta dintre metodele de evaluare cunoscute (metodele tradiţionale şi metodele complementare) constituie rezultanta mai multor factori: scopul şi obiectivele evaluării, tipul acesteia, specificul conţinuturilor supuse aprecierii, particularităţile populaţiei şcolare vizate, achiziţiile cadrelor didactice privind exersarea / practicarea / experimentarea diverselor modalităţi de procedare. Metodele de evaluare au frecvenţe de utilizare variabile; aceasta nu presupune faptul că cele care se întâlnesc mai des în programul şcolar sunt şi cele mai folositoare motivării şi susţinerii învăţării educaţilor. Se pune aşadar problema modului în care cadrele didactice aleg una sau alta dintre metodele/tehnicile de evaluare.
Metode și tehnici de evaluare
Încă de la începutul anului școlar este necesară evaluarea inițială, sigur, după perioada de acomodare cu învățătorul, colegii, sala de clasă, ritmul școlar. Aceasta poate fi aplicată individual sau pe echipe. Important este ca învățătorul să colecteze rezultatele, apoi să le interpreteze, în vederea stabilirii pașilor ce vor urma în activitatea de predare – învățare.
Evaluarea sumativă se folosește la finalul unei unități de învățare sau la sfârțitul anului școlar. Se pot aplica atât metode tradiționale (probe orale, scrise, practice), cât și metode alternative. Metodele tradiționale de evaluare au avantajul economiei de timp, a evaluării tuturor elevilor într-un timp scurt, dar și evaluarea unui volum mare și profund de cunoștințe, priceperi, deprinderi, pe când metodele moderne de evaluare (ϲomрlementare) folosite adecvat în aϲtul didaϲtiϲ, duϲ la efiϲientizarea evaluării și ϲreșterea motivației рentru învățare fiind în benefiϲiul ϲoрiilor, în рregătirea lor рentru etaрele viitoare, în diminuarea anxietății din timpul examinărilor. Арliϲarea lor determină soliϲitarea meϲanismelor gândirii, inteligenței, imaginației și ϲreativității.
Evaluarea formativă este un proces implicat în educație care constă în verificarea procesului de învățare al elevilor, astfel încât să se poată interveni la timp în metodologia utilizată în clasă pentru a îmbunătăți înțelegerea subiectelor susținute la clasă.
Dintre metodele complementare de evaluare am ales să prezint câteva pe care le folosesc la nivelul clasei a II-a și care sunt îndrăgite de copii. De asemenea, o modalitate de evaluare, după această perioadă de pandemie sunt jocurile wordwall, iar dintre metodele tradiționale de evaluare, cea mai puțin stresantă modalitate este testul scris, scurt, la sfârșitul lecției. Testul este scris de mână de cadrul didactic, acest fapt făcându-l mai ,,prietenos”.
Tehnica 3-2-1 este folosită pentru a aprecia rezultatele unei secvențe didactice sau a unei activități. Denumirea acestei tehnici provine din faptul că elevii sunt puși să scrie 3 termeni (concepte) din ceea ce au învățat, 2 idei despre care ar mai vrea să studieze în continuare și o pricepere, (capacitate, abilitate) pe care consideră ei că au dobândit-o în urma activității de predare.
Două adevăruri și-o minciună este o tehnică de a evalua cunoștințele acumulate pe parcursul unei ore sau a unei secvențe din aceasta. După momentul predării, elevii au ca sarcină să scrie două adevăruri și-o minciună, în legătură cu ceea ce s-a predate. Apoi sunt puși să citească ceea ce au scris, după care ceilalți elevi trebuie să descopere care sunt ,,adevărurile” și care ,,minciuna”. După stabilirea informațiilor corecte și a celor greșite, cele greșite se vor corecta, formulându-se varianta corectă a propoziției. Este o tehnică de evaluare formativă.
Bilete de ieșire (“Exit tickets”) – La sfârșitul lecției elevul scrie pe o bucațică de hârtie, post-it etc. un lucru pe care l-a învățat, unul care i s-a părut dificil și unul pe care ar dori să-l înțeleagă mai bine. I se acordă 3-5 min la sfârșitul lecției pentru asta.
Două Flori și-o Buruiană este o altă variantă a biletelor de ieșire. Se aplică cel mai bine la sfârșitul unei unități de învățare sau a unui capitol mai important. Durata este de 10-15 minute și sună cam așa: “pe scurt, descrieți două aspecte ale învățării sau două informații care vi s-au părut interesante și o informație care nu v-a plăcut”. Sau, altă variantă: care v-au plăcut și care nu și… de ce?
Aceste tehnici și metode de evaluare pot fi considerate drept o bună modalitate de autoevaluare cu efecte formative în planul învățării în clasă. Totodată, acestea au rol constatativ și de feed-back. Se observă care au fost efectele proceselor de învățare, putându-se elabora un program compensatoriu, dacă este cazul.