EVALUARE 2022

Trestianu Viorica / Centrul Școlar de Educație Incluzivă Rm. Sărat

Evaluarea elevilor cu C.E.S


„Cerinţe educative speciale exprimă trebuinţa fundamentală a unor copii de a li se acorda o atenţie şi o asistenţă educativă suplimentară, fără de care nu se poate vorbi în mod efectiv de egalizarea şanselor de acces, participarea şcolară şi socială“. Această sintagmă desemnează un „continuum al problemelor speciale de educaţie, cu referire la un registru larg de tulburări care se întinde de la deficienţele profunde la tulburările uşoare de învăţare“ (Vrăşmaş, E. şi T., 1993). Dizabilitatea face parte din experienţa umană, fiind o dimensiune a umanităţii. Ea este cea mai puternică provocare la acceptare a diversităţii.
Evaluarea copiilor se face în strânsă relaţie cu posibilităţile lor de adaptare la procesul educaţional prin organizarea de programe de intervenţie individualizate .
Evaluarea trebuie să se realizeze într-un cadru empatic şi de pe poziţii de compatibilitate culturală cu beneficiarii ei. Aceasta presupune facilitarea accesului persoanelor cu dizabilităţi şi participarea acestora şi a reprezentaţilor legali la toate nivelurile evaluării. Parteneriatul în evaluare este esenţial; părinţii au dreptul să fie consultaţi, să participe la luarea deciziilor consecutive evaluării, să cunoască planurile şi programele de intervenţie şi progresele pe care le realizează copilul.Evaluarea este un act de mare responsabilitate pentru toţi factorii implicaţi: copii, părinţi, specialişti evaluatori.
Adepţii acestei viziunii moderne de „educaţie pentru toţi copiii“, introdusă în terminologia UNESCO, deja de mult timp, consideră că, numai în acest mod, se adaptează şcoala obişnuită la nevoile copilului şi nu se selecţionează un anume copil cu cerinţe speciale pentru un anumit tip de şcoală specializată.
Evaluarea este un proces continuu, de planificare şi programare care orientează elaborarea planului de servicii personalizate şi programele de intervenţii personalizate.Evaluarea trebuie să fie complexă şi să evite formalismul. Aceasta presupune o abordare multidisciplinară – medicală, psihologică, pedagogică şi socială – complementară, uneori inter-instituţională, iar din analiza şi sinteza tuturor datelor rezultate reies şi trebuie să se propună soluţii de integrare a
Identificarea și evaluarea complexă a copiilor cu dizabilități și alte cerințe speciale reprezintă o problematică foarte complexă și aflată în plină dinamică.
Evaluarea trebuie privită ca proces complex, continuu, dinamic, de cunoaştere şi estimare cantitativă şi calitativă a particularităţilor dezvoltării şi a capacităţii de învăţare a copilului.
Evaluarea presupune colectarea de informaţii cât mai complete, interpretarea de date, punerea şi rezolvarea de probleme în scopul orientării deciziei şi intervenţiei.
Evaluarea este o parte dintr-un proces şi nu demers ulterior şi exterior diverselor tipuri de intervenţii: educaţionale, de protecţie, de tratament şi recuperare etc. Demersul evaluativ nu se rezumă la o activitate constatativă, ci investighează potenţialul de dezvoltare şi învăţare şi sugerează programe ameliorativ-formative pe anumite paliere de dezvoltare.
Evaluarea statică, în care se punea accent pe ceea ce poate face efectiv copilul, pe abilităţile pe care le are la un moment dat şi nu pe capacităţile sale de dezvoltare a fost înlocuită cu evaluarea dinamică, prin care se estimează potenţialul de învăţare în scopul folosirii lui ca suport în formarea abilităţilor necesare dezvoltării plenare a copilului.
Probele şi testele de evaluare au drept obiectiv determinarea abilităţilor şi a disponibilităţilor imediate pentru dezvoltare. O asemenea abordare exclude definitiv teza “caracterului irecuperabil” al copilului cu dizabilităţi.
Evaluarea stabileşte elementele pozitive din dezvoltarea copilului, ca punct de plecare în activitatea de recuperare (reabilitare). Evaluarea fără măsuri de intervenţie este un nonsens, ca si interventia fara evaluare si monitorizare continua. Sistemul de intervenţie în care este cuprins copilul cu dizabilităţi trebuie să cuprindă obligatoriu următorii paşi: identificare – diagnoză – orientare – măsuri şi servicii de intervenţie (de exemplu recuperare şi reabilitare) şi suport – reevaluare –– integrare şi includere socială.
În consecinţă, evaluarea este un proces continuu, de planificare şi programare care orientează elaborarea planului de servicii personalizate şi programele de intervenţii personalizate.


Bibliografie:
· Boyne, R.; Rattansi, A., Postmodernism and Society, Macmillan, London, 1990;
· Verza, E., Verza, F. E., Psihologia vârstelor, Editura Pro Humanitate, Bucureşti, 1994
· Cohen, L.; Manion, L.,Research Methods in Education, Routledge, London, 1994;
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *