Trăistaru Cerasela – Elena / L. T. TURCENI, GORJ

TRADIȚIONALĂ/MODERNĂ

Etapa de evaluare este o componentă importantă a procesului educaţional. Prin intermediul evaluării, în funcţie de rezultatele obţinute, se determină măsura în care au fost atinse obiectivele stabilite. Scopul evaluării este perfecţionarea procesului educaţional.Învăţătorul trebuie să stăpânească toate metodele şi instrumentele de evaluare şi să le aplice în funcţie de particularităţile clasei de elevi.Metoda de evaluare este o cale prin intermediul căreia cadrul didactic „oferă elevilor posibilitatea de a demonstra nivelul de stăpânire a cunoştinţelor, de formare a diferitelor capacităţi testate prin utilizarea unei diversităţi de instrumente adecvate scopului urmărit”. Instrumentul de evaluare reprezintă un element constitutiv al metodei, prin intermediul căruia elevul ia la cunoştinţă sarcina de evaluare. El este cel care pune în valoare atât obiectivele de evaluare, cât şi demersul iniţiat pentru a atinge scopul propus”. Alegerea celor mai adecvate metode şi instrumente de evaluare reprezintă o decizie importantă în vederea realizării unui demers evaluativ pertinent şi util. Strategia de evaluare denotă modul de integrare a acţiunii de evaluare (realizabilă prin operaţiile de măsurare-apreciere-decizie) în structura de funcţionare a activităţii didactice/ educative.
Conceptul de strategie de evaluare reflectă tendinţa de extindere a acţiunilor evaluative: de la verificările tradiţionale la evaluarea proceselor şi condiţiilor de desfăşurare a activităţii didactice, a situaţiilor de instruire/învăţare.
Aşadar, a stabili o strategie de evaluare în învăţământ echivalează cu a fixa când evaluezi, sub ce formă, cu ce metode şi mijloace, cum valorifici informaţiile obţinute etc. Desigur, în final, în funcţie de concluziile desprinse, elevul îşi va modifica strategia de învăţare, profesorul pe cea de predare, iar directorul strategia managerială . Teoria şi practica pedagogică acreditează o gamă largă de metode de evaluare. Acestea se pot grupa în două mari categorii:
a) metode tradiționale de evaluare;
b) metode complementare de evaluare.
Metode tradiționale de evaluare-au primit această denumire datorită consacrării lor în timp şi utilizării lor frecvente în practica didactică.În categoria metodelor tradiţionale sunt incluse:probele orale;scrise si practice.
Metode complementare de evaluare: se înscriu în categoria acelor strategii de evaluare care urmăresc să ofere elevilor posibilităţi sporite de a demonstra nu numai că au asimilat un ansamblu de cunoştinţe, dar şi că dispun de priceperi, deprinderi, abilităţi de a opera cu respectivele cunoştinţe. Au un potenţial formativ ridicat şi permit o mai bună individualizare a actului educaţional.
În categoria metodelor complementare de evaluare sunt incluse: observarea sistematicăa activităţi si comportamentului elevilor; investigaţia;proiectul;autoevaluarea; interviul.
Pentru ca metodele de evaluare, fie că sunt tradiţionale sau complementare, să ofere informaţii pertinente cu privire la performanţele şcolare, este necesară folosirea unor instrumente adecvate de evaluare, elaborarea unor probe care să servească cel mai bine obiectivelor anterior precizate (proba = orice instrument de evaluare, proiectat, administrat, corectat de către profesor) .
Fiecare metodă își are aportul său în procesul instructiv-educativ, astfel, selectând metodele potrivite particularităților de vârstă ale elevilor, vom ajunge la trepte înalte ale dezvoltării intelectuale. Datorită metodelor și instrumentelor de evaluare implementate în cadrul orelor, elevul nu este doar un simplu participant al demersului didactic, ci devine propriul său formator.

Bibliografie:
1. Dobrea M. Procedee noi de evaluare în învățământul primar. 2001.
2. Evaluarea Criterială prin Descriptori în Învățământul Primar. Ghid Metodologic. Ministerul Educației al Republicii Moldova, 2017.
3. Instrucţiune cu privire la implementarea evaluării criteriale prin descriptori în clasa I. Scrisoare instructiv – educativă. 2017.
4. Lisievici P. Evaluarea în învăţământ – teorie, practică, instrumente. Bucureşti: Editura Aramis, 2000.
5. Neacșu I. Metode și tehnici moderne de învăţare eficientă. București: Editura Militară, 1990.