TECSI ANA-MARIA / LICEUL TEORETIC ANA IPĂTESCU, GHERLA

EVALUAREA REZULTATELOR ȘCOLARE ÎN CARIERA DE DASCĂL

Evaluarea este o componentă esențială a activității de învățământ, în special a procesului didactic. Problematica generată de acțiunea de evaluare face parte din ansamblul teoriei educației. Teoria evaluării ca sistem de concepții, principii și tehnici referitoare la măsurarea și aprecierea rezultatelor școlare și a procesului didactic este o componentă a terminologiei didactice. Actul evaluării reprezintă un proces continuu formal sau informal, de apreciere a calității, a importanței sau a utilității activității de predare – învățare, proces desfășurat din nevoia de selecție, de comparare sau de ameliorare a acesteia. Evaluarea este o activitate complexă care presupune realizarea mai multor acțiuni și operații aflate în strânsă legătură și componente ale unui proces unitar. Totuși, ele sunt diferite prin natura și prin rolul îndeplinit. Aceste acțiuni și operații constau în realizarea unor operații în vederea adaptării de decizii având un obiectiv definitiv, înregistrarea datelor și comunicarea rezultatelor, prelucrarea și interpretarea datelor, aprecierea rezultatelor pe baza unor criterii și standarde.
Reforma sistemului de evaluare pornește de la constatarea că verificarea tradițională reprezintă destule imperfecțiuni, precum: accentul pus pe cunoștințe teoretice, în defavoarea priceperilor și deprinderilor practice, de aplicare a acestora; nerespectarea particularităților de vârstă; subiectivismul, rezultat al lipsei unor unități generale de măsură; utilizarea notării ca instrument coercitiv, ceea ce determină a versiunea elevilor față de obiect și față de învățare, în general.
Sistemul de evaluare din învățământul primar presupune măsurarea și aprecierea rezultatelor pe baza descripturilor de performanță, criterii unitare de apreciere a performanțelor elevilor pe baza a patru trepte de notare și care furnizează informații relevante asupra nivelului de pregătire atins de aceștia.
Datorită înlocuirii sistemului de notare prin calificative acordate pe niveluri de performanță, au fost eliminate discriminări și ierarhizările punând accent pe dezvoltarea spiritului de echipă și mai puțin pe cel de competiție.
Pentru sistemul de învățământ evaluarea devine un instrument care permite autoreglare a procesului didactic. Retroacțiunea sau feed-back-ul este un principiu fundamental al oricărei acțiuni eficiente, care constă în asigurarea operativă a informației despre efectul acțiunii. După fiecare demers didactic, la toate disciplinele de învățământ, ne străduim să dobândim informații despre ce și cât au înțeles elevii, ce cunoștințe, priceperi, deprinderi și capacități și-au însușit și, în funcție de acestea, stabilim obiective noi sau insistăm asupra celor pe care nu le-am atins între o măsură mulțumitoare. Evaluarea stimulează și elevul și cadrul didactic. Evaluarea este privită cu interes și de familie, care în multe cazuri intervine în scopul ameliorării pregătirii. Procesul de evaluare este urmărit și de societate, care dobândește siguranța încredințării viitorului către actuala generație de elevi.
Controlul și evaluarea cunoștințelor, inserate în desfășurarea lecției sau a altor forme de activitate, îndeplinesc o seamă de funcții:
A. Moment al conexiunii inverse în procesul de instruire. Actul transmiterii sau comunicării de informație și actul receptării și însușirii acesteia sunt două activități solidare ale procesului de învățământ. Profesorul își dă seama despre rezultatele activității de predare, culege informații despre modul de receptare a datelor oferite, despre dificultăți și lacune în asimilare. Această informație, trebuie să aibă un caracter sistematic și continuu pentru a rotunji ciclul predării și a închide configurația. Elevul are nevoie de validarea pașilor de învățare, de sancționarea corectitudinii noțiunilor și raționamentelor însușite, de corectare a greșelilor.
B. Măsurarea procesului realizat de elevi. O funcție importantă a verificării și notării este măsurarea randamentului școlar, a progresului realizat de elevi pentru a ști cât mai corect unde se situează aceștia pe firul obiectivelor prevăzute ale instruirii. Evaluarea progresului unui elev în atingerea obiectivelor presupune compararea performanțelor actuale cu rata de progres așteptată. Se organizează programe corectoare în funcție de decalajul constatat. Are loc astfel o activitate de monitorizare continuă. Această monitorizare este estimată că ar trebui să aibă loc de două ori pe săptămână pentru a fi eficientă. Nevoia măsurării de la mărimile fizice spre sfera psihologică sunt extinse de cerințele de ordin practic și social. Rezultatele, prestațiile, performanțele, produsele activității fac obiectul evaluării și din ele se citesc evoluția capacităților, intereselor, atitudinilor.
C. Valoarea motivațională a evaluării. Verificarea/ ascultarea ritmică îl face pe elevi să învețe cu regularitate; între frecvență ascultării la lecție și reușită școlară există o corelație directă. Controlul, evaluarea externă ritmică stimulează pregătirea continuă a lecțiilor de către elevi și constituie suport pentru deprinderi personale de automonitorizare. Valoarea motivațională a evaluării constă în dorința de succes, respectiv teama de eșec, care sunt imbolduri pentru învățare. Succesul sistematic înscrie motivația învățării într-o spirală ascendentă, în timp ce eșecul poate duce la demotivare.
D. Moment al autoevaluării, al formării conștiinței de sine. Aprecierea obținută în școală devine reper în autoapreciere, în formarea imaginii de sine. aprecierea profesorului este însușită de grupul- clasă și se răsfrânge în sfera relațiilor interpersonale, în statutul sociometric al elevului. Imaginea formată asupra unui elev se răsfrânge neîncetat în comportamentul profesorului față de acesta și devine, în același timp, suport pentru imaginea de sine.
Esența evaluării este cunoașterea efectelor activității instructiv-educativ desfășurate, a randamentului școlar, respectiv a raportului dintre performanțele realizate de o anumită populație școlară într-un timp determinat și într-un context pedagogic determinat și performanțele proiectate de cadrul didactic. Pe baza informațiilor astfel obținute, această activitate poate fi ameliorată și optimizată în timp. evaluarea este operația care vizează determinarea de o manieră sistematică și obiectivă a impactului, eficacității, eficienței și pertinenței activităților în relație cu obiectivele lor, pe de o parte în vederea ameliorării activităților în curs și, pe de altă parte, în vederea planificării, programării și luării deciziilor viitoare.

Bibliografie:
1. Ana,D., Ana, M., Logel, D., Stroescu- Logel,E, Metoda predării matematicii la clasele I-IV, Editura Carminis, Pitești, 2003
2. Ionescu, M, Radu, I, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2005.