Stratulat Sabina Andreea / Școala gimnazială nr. 1, Balcani, jud Bacău

EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
– între modern și tradițional
METODE, TEHNICI, STRATEGII

Ideea regândirii și realizãrii învãțãmântului românesc pe o bazã care sã-i asigure o altã deschidere formativã a existat și a frãmântat gândirea pedagogicã a ultimelor decenii, o materializare a acestei preocupãri fiind libertatea cultului și introducerea religiei în școalã ca obiect de studiu.
Noul curriculum la religie romano-catolicã vizeazã atât cunoașterea adevãrurilor de credințã, cât și formarea la elevi a unui sistem atitudinal, comportamental și a unei scãri de valori concordante cu credința creștinã.
În procesul instructiv-educativ, alături de predare și învățare, evaluarea are un rol determinant în aprecierea nivelului de cunoștințe dobândite de către elevi, pe de o parte, dar și a capacităților și deprinderilor acestora, pe de altă parte. Ea este un factor de optimizare și reglare a întregului sistem de învățământ.
La disciplina religie, evaluarea școlară are un specific aparte, în sensul că accentul trebuie să treacă de pe latura informativă pe cea formativă.
Astfel, pe lângă informațiile primite și asimilate de către elevi, se pune un mare accent pe dezvoltarea deprinderilor moral-religioase, toate la un loc având, ca finalitate, formarea elevilor în spiritul învățăturilor creștine și progresul lor spiritual.
O evaluare completă presupune parcurgerea următoarelor direcții:
a) evaluarea elevilor de către profesorul de religie;
b) autoevaluarea acestora;
c) evaluarea și autoevaluarea în cadrul Bisericii prin implicarea preotului.
Evaluarea școlară din timpul orelor de curs este importantă și necesară, deoarece, în urma rezultatelor obținute de către elevi, se poate regla întreg procesul instructiv-educativ, iar elevii vor putea să-și facă o autoevaluare corectă.
Realizarea unei evaluări eficiente în educaţia religioasă presupune, în primul rând, creşterea gradului de conştientizare a elevilor, în ceea ce priveşte importanţa acestui drum în progresul lor spiritual, şi, din punctul de vedere al evaluatorului, de identificare a rolurilor contextelor educaţionale, în modelarea caracteristicilor evaluării şcolare şi, de asemenea, abordarea modernă a metodelor de evaluare; toate aceste demersuri realizate în conformitate cu valorile revelate în Sfânta Scriptură.
Pe lângă metodele tradiționale de evaluare (orală și scrisă), la ora de religie pot fi folosite cu succes și metodele alternative, moderne (portofoliul, referat, teste docimologice, proiectul, eseul, aplicabilitatea practică a cunoștințelor), metode ce oferă profesorului de religie o imagine de ansamblu a cunoștințelor și deprinderilor asimilate de către elevi, dând acestora din urmă posibilitatea de a demonstra ce știe să facă într-o situație concretă.
Portofoliul școlar
Reprezintã o mapã, un dosar, o cutie, un biblioraft, un clasor sau orice alt obiect de îndosariere care conþine un ansamblu de materiale educaþionale elaborate de elev pentru o anumitã disciplinã.
Referatul
Este o metodã de evaluare alternativã concretizatã în elaborarea unei sinteze originale pe o anumitã temã sau problemã, prin consultarea și prelucrarea informației din una sau mai multe surse documentare.
Testul docimologic
Principalul instrument de evaluare îl constituie testul. El vizeazã mãsurarea gradului de asimilare a cunoștințelor de cãtre elevi, abilitãțile formate, nivelul de dezvoltare al unor capacitãți.
în funcție de modul în care se pot aprecia rãspunsurile formate, itemii pot fi: obiectivi, semiobiectivi și cu rãspuns deschis .
Observarea sistematicã a activitãții și comportamentului – se poate realiza în trei modalitãți: fișa de evaluare, scara de clasificare și lista de control.
Fișa de evaluare este completatã de cãtre profesor care înregistreazã date factuale despre evenimentele cele mai importante identificate în comportamentul sau în modul de acþiune al elevilor sãi (fapte remarcabile, probleme comportamentale etc.).
Scara de clasificare se constituie dintr-un set de caracteristici ce trebuie supuse evaluãrii. Elevului îi sunt prezentate un numãr de enunþuri faþã de care acesta trebuie sã-și manifeste acordul sau dezacordul, optând pentru una din variantele propuse.
Lista de control constatã prezența sau absența unei caracteristici, comportament, fãrã a se emite o judecatã de valoare.
Autoevaluarea: profesorul îi pune pe elevi în situația de a se autoaprecia și autocontrola, cunoscându-se mai bine pe ei înșiși.
Toate informațiile obținute prin aceste metode cu privire la achizițiile comportamentale și atitudinale ale elevilor, dezvoltate prin educația religioasã, sugerãm sã fie avute în vedere atunci când se realizeazã notarea elevilor, știut fiind faptul cã astãzi accentul trebuie sã fie pus pe evaluarea trãsãturilor pozitive ale elevilor. Altfel spus, interesul pentru activitatea școlarã, conduita pozitivã în relațiile cu ceilalți, motivația ridicatã pentru religie sunt trãsãturi care trebuie sã se bucure de aprecierea cuvenitã.
În concluzie, evaluarea la religie este o etapã esențialã a demersului didactic, având efecte asupra activitãții de învãțare a elevilor, favorizând dezvoltarea unui sistem comportamental și atitudinal în concordanțã cu învãțãturile creștine.

Bibliografie:
1. Prof. Mariana Purțuc , ”Metode de evaluare la ora de religie”, Școala Normalã „Vasile Lupu”, Iași
2. Mirela Turcescu, ”Evaluarea școlară și autoevaluarea la ora de religie”, Școala gimnazială Traian – Pitești, Argeș
3. Timiș, Vasile, ”Evaluarea-Factor de reglare și optimizare a educației religioase”, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2003