PROBE DE EVALUARE
Evaluarea școlară reprezintă o acțiune complexă, integrată în activitatea didactică (de predare – învățare – evaluare) prin corelarea operațiilor didactice de măsurare şi apreciere, care asigură diagnoza, cu decizia, care implică prognoza, cu scop autoreglator la nivelul procesului şi al sistemului de învățământ.
Evaluarea fiind o componentă de bază a procesului de învățământ, alături de predare și învățare, profesorul cât și directorul sunt datori să-și stabilească din timp când și cum vor verifica dacă obiectivele stabilite au fost atinse. În funcție de concluziile desprinse, elevul îşi va modifica strategia de învățare, profesorul pe cea de predare iar directorul strategia managerială
Probă este orice instrument de evaluare proiectat, administrat şi corectat de către profesor.
Pentru elaborarea probelor, profesorul va avea în vedere următoarele întrebări:
– care sunt criteriile la care se va raporta evaluarea?
– ce tip de itemi trebuie construiți?
– ce grad de dificultate trebuie să aibă?
– cum trebuie să arate itemii din punct de vedere tehnic?
– cum se va face asamblarea itemilor?
– cum vor fi formulate instrucțiunile testului?
– va măsura testul astfel construit un eşantion semnificativ de rezultate ale învățării?
Instrumentul de evaluare este o probă, o grilă, un chestionar, un test de evaluare care „colectează” informații, „produce” dovezi semnificative despre aspectele sau rezultatele luate în considerare. Cu cât instrumentele de măsurare: probe orale, scrise, practice, extemporale, lucrări de sinteză, teste etc. sunt mai elaborate, cu atât informațiile sunt mai concludente.
Instrumentele de evaluare sunt create pe baza unor obiective cu un grad de specificitate mai ridicat, sunt obiective operaționalizate, răspunzând celor trei întrebări clasice: ce se evaluează? cum se evaluează? si cât se evaluează?, facilitând „măsurarea”performanțelor.
Acestea se compun, de regulă, din mai mulți itemi.
Instrumentul de evaluare serveşte pentru:
– a culege informații despre felul cum şi ce au învățat elevii;
– a analiza aceste informații;
– a le interpreta;
– a comunica judecățile formulate etc.
Relația dintre metoda şi instrumentul de evaluare, adecvarea la scopul şi obiectivele evaluării
Relația metodă-instrument de evaluare poate fi analizată ca relație de strictă dependență, în sensul că abordarea metodologică pentru care se optează la un moment dat determină natura şi conținutul instrumentului de evaluare, precum şi contextul administrării acestuia.
Se apreciază că metoda de evaluare vizează întregul demers evaluativ, care debutează cu stabilirea obiectivelor de evaluare, fiind urmată de proiectarea instrumentelor de cercetare, administrarea acestora, notarea şi interpretarea rezultatelor.
Această perspectivă plasează instrumentul de evaluare în imediata subordine a metodei, constituindu-se în parte integrantă a acesteia, ce concretizează opțiunea pentru un anume tip de demers metodologic. În contextul în care metoda de evaluare este privită ca agent determinant al măsurării şi aprecierii în actul evaluativ, instrumentul de evaluare poate fi privit ca parte operațională în care se traduc sarcinile de lucru pentru elevi şi care asigurăconcordanța între obiectivele de evaluare şi metodologia de realizare a acesteia.
Concluzie!
• Metodă – calea prin care se oferă elevului posibilitatea de a-şi demonstra cunostințele.
• Instrument – parte a metodei prin care se concretizează opțiunea profesorului pentru
testarea performan_elor.
• Probă – orice instrument de evaluare proiectat, administrat şi corectat de profesor.
STANCIU COSETTE MIHAELA / LICEUL “CAROL I” PLOPENI, JUD. PRAHOVA
30
aug.