SOITARIU MARILENA / Școala Gimnazială ,,Toma Brătianu” Șuici, Grădiniţa cu program normal Şuici, judeţul Argeş

METODE ŞI MIJLOACE DE EVALUARE FOLOSITE ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Procesul de evaluare a copilului în grădiniţă are un caracter constatativ, corectiv şi formativ. Rezultatele evaluării vor fi utilizate ca repere la nivelul deciziei pentru iniţierea, ameliorarea şi ajustarea unor deprinderi, atitudini, prejudecăţi, conduite. În grădiniţă, evaluarea presupune o acţiune de cunoaştere a particularităţilor individuale a preşcolarului de 3-6 ani, a progresului propriu înregistrat întro perioadă de timp stabilit.
Evaluarea este un act didactic complex, ce se integrează organic în procesul de învăţământ şi include trei operaţii principale: măsurarea , aprecierea şi decizia, care să conducă la ameliorarea ei şi perfecţionarea următoarei secvenţe. Deci, prin evaluare, se realizează o măsurare cantitativă cu ajutorul unor instrumente speciale, apoi o apreciere calitativă pe baza unor criterii de interpretare şi în final o decizie cu valoare de prognoză pedagogică.
Evaluarea performanţelor copilului reprezintă măsura în care obiectivele programului instructiv-educativ au fost atinse, precum şi eficienţa metodelor folosite. D. Ausbel , consideră că evaluarea este punctul final dintro serie de acţiuni cum ar fi: stabilirea scopurilor pedagogice, proiectarea şi realizarea programului de realizare a scopurilor, sau măsurarea rezultatelor aplicării programului. Prin urmare, evaluarea înseamnă: măsurarea, interpretarea, aprecierea şi adoptarea deciziei.
Conceptul de evaluare particularizat pentru ciclul preşcolar, păstrează caracteristicile evaluării unei activităţi didactice, dar cu note specifice activităţii educative din grădiniţă.

Formele de evaluare se clasifică astfel în funcţie de momentele în care se deruleazã procesul:
-evaluare iniţială – cu scopul de a cunoaşte potenţialul de învăţare al copiilor la începutul unei
activităţi, de a şti care sunt premisele de la care pornim să proiectăm activităţile de învăţare şi să anticipăm rezultatele. Are funcţie diagnostică şi prognostică.
-evaluarea curentă/ formativă/ continuă – are caracter permanent şi se realizeazã pe parcursul activităţii de predare-învăţare. Are funcţie diagnostică, informativă şi de susţinere a învăţării. Se poate realiza cu ajutorul fişelor individuale, a jocurilor-exerciţii, a jocurilor de rol, a povestirilor, a repovestirilor, a dialogurilor în situaţii reale sau imaginate, memorizărilor, asamblărilor de figurine, construcţiilor, modelajului etc. Ea vizează toate domeniile de dezvoltare ale copilului. În funcţie de rezultatele obţinute, se stabileşte un plan de intervenţie remedial sau de dezvoltare.

Cele mai utilizate instrumente de înregistrare a datelor sunt: fişa de observaţie, grilele de verificare şi control, rapoartele, fişa de caracterizare. Aceste documente însoţite de observaţii – comentarii, aprecieri ale educatoarei, fişe de corespondenţă pentru părinţi, produse ale activităţii copilului, înregistrţri audio şi video, fotografii – sunt cuprinse în portofoliul copilului şi dovedesc traiectoria dezvoltării lui.
Recompensele acordate copilului se concretizează în aprecieri verbale (lauda şi încurajarea), aplauze ale colegilor şi educatoarei, dreptul de a primi mascota grupei, de a iniţia un joc sau o activitate, de a ocupa pentru un timp un loc privilegiat etc.
-evaluarea sumativă (cumulativă) – vizează nivelul de performanţă atins în raport cu obiectivele cadru şi de referinţă cuprinse în curriculum şi se realizează, în special, înainte de părăsirea grădiniţei. Educatoarea schiţează profilul de personalitate, descrie inventarul de cunoştinţe principale, identifică interesul şi posibilităţile de învăţare, pentru a argumenta recomandarea înscrierii sale în şcoala primară sau reţinerea în grădiniţă.
Din punctul de vedere al metodelor şi procedeelor de verificare, al instrumentelor de recoltare a informaţiilor, se disting probele orale, scrise şi practice. Acestea fac parte din activităţi, nu sunt probe administrate special, sunt doar momente pe care noi ni le propunem pentru diferiţi copii, incorporate în activităţile cotidiene. În evaluarea preşcolarilor nu putem face o delimitare riguroasă între cele trei metode, ci putem vorbi de procedee sau de o combinare a lor, în care una este dominantă.
Evaluarea orală este specifică situaţiilor în care performanţa trebuie exprimată prin comunicare orală. Implică abilitatea de a transmite verbal mesajele, de a le recepta, de a formula întrebări şi răspunsuri, de a dialoga, a identifica sensul cuvintelor prin raportare la context, de a integra cuvinte noi învăţate în enunţuri proprii, de a povesti, de a avea o pronunţie clară şi corectă.
Procedee recomandate în acest tip de evaluare sunt: „Scaunul autorului“ – folosit în cadrul „Întâlnirii de dimineaţă “ în care copilul este poftit ca să prezinte rezultatul muncii independente sau de grup celorlalţi copii, educatoarei, după soluţionarea unei sarcini date.
„Turul galeriei“ se utilizează după soluţionarea de către copiii a unor sarcini primite în grup.
Rezultatul activităţii fiecărui grup este expus şi, prin rotaţie, fiecare grup vizualizeazã operele expuse. „Jurnalul metacognitiv“ constă în evaluarea copilului la sfârşitul zilei cu privire la conţinutul învăţării, rezultatele obţinute în activităţile individuale sau comune, în termeni de reuşite şi dificultăţi întâmpinate. Poate lua forma unui dialog între copil şi educatoarea sau între copil şi colegii de grupă. Se formuleazã întrebãri de genul: „Ce ați învăţat să faceţi astãzi?“, „Cum ai fãcut?“, „Ce dificultăţi ai întâmpinat?“, „Cine te-a ajutat?“, „Pe cine ai ajutat?“, „Cum te-ai simþit astãzi?“.
Evaluarea prin probe practice presupune verificarea unor capacităţi sau abilităţi practice. Probele sunt diversificate în funcţie de natura domeniului de competenţă, de conţinuturile acesteia, de obiectivele didactice, de posibilităţile concrete tehnice (tehnologice) de evaluare.
În grădiniţă aceste probe sunt asociate activităţilor de modelaj, de construcţie, pictură, gospodărie, experimentelor pentru observarea unor fenomene, dar şi rezolvarea unor sarcini cu conţinut matematic.
Rezultatele activităţilor practice sunt expuse, constituind subiect al evaluãrii educatoarei şi părinţilor, interevaluării copiilor şi al autoevaluării.
Evaluarea prin probe mixte presupune utilizarea, în forme optime, a probelor orale şi scrise, orale şi practice, practice şi scrise sau a tuturor celor trei tipuri. „Scrisul“ preşcolarilor presupune exerciţiile grafice, scrierea de simboluri, de litere izolate, de silabe, de cuvinte cu litere de mânã sau de tipar. Putem încadra în aceastã formã de evaluare jocul didactic şi jocul spontan al copiilor.

Instrumentele de evaluare folosite frecvent în cazul activităţii preşcolarilor sunt:

-portofoliul cu produsele activităţii – copiilor deoarece, portofoliul cuprinde „o selecţie dintre cele mai bune lucrări sau realizări personale ale elevului, cele care îl reprezintă şi care pun în evidenţã progresele sale; care permit aprecierea aptitudinilor, talentelor, pasiunilor, contribuţiilor personale“ (Ioan Cerghit, 2006).
-portofoliul de evaluare – cuprinde obiectivele care au stat la baza realizărilor curente ale copilului, strategiile, instrumente de evaluare (tabele de rezultate, fişe de observaţie din timpul activităţilor independente şi pe grupe, liste de verificare şi control, fişa de caracterizare psihopedagogică), informaţii despre activitatea copilului în afara grupei, diagrame, grafice, informaţii asupra percepţiei de către copil asupra propriei prestaţii, comentarii suplimentare, planuri de intervenţie personalizate, corespondenţa cu părinţii etc.



Bibliorafie:
– Voiculescu Elisabeta, Pedagogie preşcolară, editura Aramis, Bucureşti, 2002;
– Ezechil Liliana, Păişi Lăzărescu Mihaela, Laborator preşcolar, editura V& Integral, Bucureşti, 2004;
– Revista Învăţământul preşcolar, nr.2/ 2007;
– Postelnicu Constantin, Fundamente ale Didacticii şcolare, editura Aramis, Bucureşti, 2002