EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
,,Unii copii sunt precum niste roabe: trebuie să fie împinși. Unii sunt precum bărcuțele: trebuie să fie vâslite. Unii sunt precum zmeele: dacă nu le ții strâns de sfoară vor zbura departe, sus. Unii sunt precum pisicuțele: tare mulțumite când sunt mangâiate. Unii sunt ca niste remorci: folositoare numai când sunt trase. Unii sunt precum baloanele: tare ușor de vătămat, de nu le mânuiești cu grijă. Unii sunt mereu de nădejde și gata să te-ajute.” – Schulman Kolumbus
Așa cum sugerează și citatul de mai sus, atunci când vorbim de evaluare, vorbim de particularitate, de metode, de tehnici, toate fiind adaptate COPILULUI și nivelului de vârstă aș acestuia. Învățământul peșcolar, în particular ține cont de aceste specificații, deoarece evaluarea se efectuează la intrarea în ciclul preșcolar și pe tot parcursul acestui ciclu. Aș ptea să spun că cei trei ani de grădiniță sunt o continuă evaluare, atât a cunoștințelor cât și a deprinderilor, comportamentelor, atitudinilor și competențelor.
Scopul evaluării nu este de a parveni la anumite date, ci de a perfecţiona procesul educativ. Raportat la derularea unei secvenţe de învăţare sau prin relaţionare la un ansamblu structurat de activităţi de formare, se desprind funcţii ale evaluării specifice dimensiunii normative (constatativă, diagnostică, prognostică), respectiv funcţii specifice dimensiunii formative (motivaţională, decizională, informaţională).
Privite din punctul de vedere al educatorului, funcţiile evaluării vizează:
culegerea de informaţii cu privire la măsura în care au fost realizate obiectivele stabilite
controlul asupra activităţii desfăşurate
stabilirea eficienţei organizării, structurării, accesibilizării conţinutului, a alegerii strategiei adecvate grupei sau indivizilor din grupă
descoperirea unor lacune, dificultăţi, rămâneri în urmă pentru ca pe baza lor să se elaboreze un program de recuperare (cu întreaga grupă, pe grupe mici sau individual)
anticiparea, proiectarea, organizarea şi conducerea ştiinţifică, eficientă a următoarelor secvenţe de instruire
Evaluare poate fi: inițială, sumativă, finală, dar un alt tip de evaluare pe care mie îmi place să o aplic copiilor mei, este autoevaluarea, care îl ajută pe copil să analizeze munca lui după cerințe, să facă o sinteză a muncii lui prin verbalizare, să conștientizeze etapele evaluării și obiectivele atinse. Să compare, să diagnosticheze și să își dezvolte autonomia, făcându-l conștient de nivelul muncii lui.
Dacă este vorba de o activitate practică, în cadrul căreia copilul are de respectat 5 criterii ( ex: 1.Să folosească cel puțin 3 dintre materialele puse la dispoziție, 2. Să respecte aranjarea în pagină, 3. Să folosească cel puțin 4 colori specific temei( vara), 4. Să lucreze curat, 5. Să respecte timpul de lucru), atunci, în cadrul autoevaluării, copilul primește buline, (întregi și jumătăți) pe care în funcție de respectarea criteriilor le lipește pe lucrare, astfel copilul fiind capabil să evaluze obiectiv rezultatul muncii sale.
Educaţia presupune progress iar evaluarea este instrumentul de cuantificare şi conducere a preşcolarului spre evoluţie, fiindu-i educatoarei cea mai la îndemână metodă de control şi analiză a demersului pedagogic, în vedere atingerii finlităţilor proiectate şi formării copilulului pentru o integrare optimă în următorul modul evolutiv, şcoala.
Educatoarea se găseşte de cele mai multe ori în situaţia de a trasa o cale nouă acolo unde toate drumurile îşi au doar început, sau parafrazându-l pe Ralph Waldo Emerson putem spune că educaţia nu constă neapărat în a merge unde te duce drumul, ci, mai degrabă, să mergi pe unde nu există un drum şi, tocmai pe acolo, să laşi o urmă.
BIBLIOGRAFIE:
Chiriac, Maria-„ Evaluarea- ghid al activității din grădiniță”- studiu ștințifiic
Comenius, J., A. ( 1970) – „ Didactica Magna” Bucureşti, EDP;
Cucoş, Constantin – „Pedagogie” ediţia a II a revizuită şi adăugită, – Iaşi, Polirom, 2006;
Curriculum pentru învăţământul preşcolar, Bucureşti, DPH, 2009
SABADÎȘ ALINA / Gpp ,,Otilia Czimir”- Baia Mare
30
aug.