Rus Claudia-Maria

EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
– între modern și tradițional
METODE, TEHNICI, STRATEGII

Prima caracteristică a evaluării pe care am învățat-o este că aceasta este parte a procesului de învășățământ alături de predare și învățare.
Cuvântul ,,evaluare” provine din limba franceză și înseamnă ,,a determina valoarea a ceva”.
În pedagogie evaluarea este un proces sistematic de înregistrare și evaluare a rezultatelor obținute în procesul de învățare a elevilor. Evaluarea se realizează ținând cont de obiectivele educaționale stabilite în programul școlar.
Evaluarea poate fi realizată prin teste (scrise sau orale), lucrări sau luarea în considerare a participării active în cadrul orelor de curs.
Există tipuri de evaluare obiectivă și subiectivă. De exemplu prin intermediul unei compuneri evaluarea făcută este una subiectivă pentru că profesorului poate sau nu să îi placă în mod special subiectul abordat, exemplele care de multe ori sunt personale. Testul grilă de altfel contribuie la o evaluare obiectivă, pentru că acolo nu se vede amprenta personală a elevului, ci este strict raspunsul.
Însă nici una din aceste metode nu reflectă întotdeauna cu adevărat abilitățile și cunoștințele elevului. Prin urmare, evaluarea continuă este cea care reflectă cel mai bine nivelul de dezvoltare, pentru că aceasta cuprinde numeroase forme atât obiective cât și subiective. De exemplu elevul este observat în mod constant la clasă, se observă progresul în cadrul orelor, testelor, subiective și obiective, și este notat și pentru participarea activă în cadrul activităților.
În învățământul preșcolar evaluarea se realizează continuu, la începutul anului școlar în decurs de 2-3 săptămâni se realizează evaluarea inițială, de care se ține cont în proiectarea planificării anuale. Apoi se face o planificare săptămânală în funcție de progresul sau interesele copiilor. Multă vreme mi s-a părut că se încearcă o uniformizare a evaluării, care nu evalua individual copilul, ci în raport cu câțiva itemi stabiliți. Dar noul curriculum pentru educație timpurie încurajează evaluarea fiecărui preșcolar și clădirea unui progres în raport cu el însuși.
De exemplu la grupa mea sunt copii de etnie rromă care nu știu decat câteva cuvinte în limba română, la ei nu am putut evalua nici dacă știu culorile, nici dacă știu să numere până la trei. Am putut evalua doar ceea ce am putut observa: adică am văzut că nu știu cuvinte în limba română, așa că realizăm numeroase activități pentru dezvoltarea vocabularului, am observat că nu țin corect creionul în mână, că nu au răbdare să realizeze activități care țin de motricitaea fină, așa că lucrez individual pentru a îmbunătăți aceste abilități.
După cum putem observa, fără evaluare nu se poate realiza predarea și învățarea. De aceea evaluarea este atât de importantă, pentru că este strict legată de celelalte două caracteristici ale procesului de învățare.
Deși de multe ori este greu să evaluăm fiecare copil în functie de particularitățile lui individuale, acest lucru este esențial pentru proiectarea de activități care să ajute la progresul fiecărui copil, și această evaluare trebuie să fie una continuă, pentru a se putea înregistra progres sau pentru a se putea aplica planuri și activități remediale.
În concluzie, aplicăm atât tehnici tradiționale, teste, esee, cat și tehnici moderne, proiecte, observarea în cadrul activităților; în procesul de evaluare iar strategiile sunt adaptate în funcție de nivelul, cerințele și resursele clasei.