Rotaru Elena-Ramona / Școala Gimnazială Nr. 3 Mangalia

Criteriile unei evaluări eficiente în cadrul orei de limbă franceză

De îndată ce vorbim despre educație, evaluarea devine un subiect esențial, deoarece este o practică omniprezentă la toate nivelurile de educație. În zilele noastre, a revenit în prim-plan ca una dintre marile preocupări ale didacticii limbilor străine, ca parte integrantă a procesului de predare-învățare.
Învățarea necesită evaluări, dar pentru ce sunt acestea? Evaluarea în ora de limbă franceză este importantă și are mai multe funcții esențiale. Aceasta are ca scop verificarea realizărilor, măsurarea diferenței dintre cunoștințele achiziționate și obiectivul care trebuie atins, dar și monitorizarea eficacității predării acestora. Evaluarea a devenit nu numai un instrument pentru monitorizare, ci și o pârghie pentru a-i face pe elevi să învețe mai bine. Pe de o parte, face posibilă informarea profesorului asupra calității și eficienței predării sale, iar pe de altă parte, ea oferă elevilor posibilitatea de a-și controla nivelurile de învățare.
Pentru a diagnostica corect problemele, este mai bine ca profesorul să facă un bilanț al situației, pas esențial pentru stabilirea testelor sau utilizarea altor instrumente de evaluare. Mai mult decât o notă în catalog sau o sancțiune, evaluarea este unul dintre elementele fundamentele relației profesor-elev, este concepută ca fiind motorul practicii pedagogice a cadrelor didactice, în special în ceea ce privește activitățile de remediere, de susținere și de consolidare a realizărilor elevilor. Profesorul trebuie să proiecteze evaluarea ca moment ce trebuie valorificat pentru a răspunde dificultăților elevilor, să propună sarcini progresive și să explice orice ambiguități și să-i sprijine pe elevi în găsirea de modalități de a umple golurile în loc să îi pedepsească.
Evaluarea este resimțită în orice etapă a orei de limbă franceză, ni se pare că profesorul evaluează în orice moment : când un elev vorbește, pune o întrebare, dă un răspuns, efectuează cercetări, face o exercițiu. Într-adevăr, evaluăm când cerem unui elev să iasă la tablă, când trecem printre rânduri pentru a verifica dacă se realizează bine sau nu o sarcină, sau când verificăm ceea ce s-a lucrat deja acasă. A evalua înseamnă a „verifica realizările”, „a măsura diferențele dintre un rezultat și un obiectiv” sau „a verifica dacă o predare a fost eficientă”. Învățarea nu este un proces liniar. Elevii progresează prin încercare și eroare, prin greșeli și prin corectarea erorilor lor pot progresa și pot înțelege mai bine cum funcționează limba. Nu mai evaluăm nivelul elevului în ansamblu, ci progresul fiecărei aptitudini ale sale.

Instrumentele de evaluare sunt extrem de diverse, dar trebuie adaptate la obiectivele pe care profesorul și le stabilește și la abilitățile pe care dorește să le evalueze. Sunt momente când folosesc la clasă instrumente de evaluare numite „închise”, considerate cele mai obiective instrumente de evaluare a dobândirii cunoștințelor, de exemplu atunci când tipul de răspuns așteptat este simplu (o încrucișare într-un chestionar cu răspunsuri multiple).
În alte situații folosesc instrumente de evaluare „deschise”, un tip de evaluare mai complex. În aceste cazuri, optez pentru o grilă de corectare, care face posibilă definirea criteriilor de evaluare în funcție de obiectivele activității.
Punerea în aplicare a diferitelor aspecte ale evaluării învățării necesită o strategie de evaluare atentă și planificată. Această strategie structurează întregul proces de evaluare: învățarea care urmează să fie evaluată, timpul și metodele de colectare a urmelor sau dovezilor de învățare și modul corectării și feedback-ul acestei învățări. Implementarea sa se realizează în concordanță cu obiectivele și activitățile de învățare pentru a promova validitatea procesului evaluativ.
Pentru elaborarea unei strategii și evaluări eficiente este necesară:
1. Corelarea evaluărilor cu obiectivele de învățare ale cursului și activităților de predare, astfel încât acestea să fie semnificative pentru elevi.
2. Punerea în aplicare a condițiilor pentru a permite elevilor să se pregătească bine și să-și desfășoare bine activitatea (de exemplu, anunțarea tipului de întrebări, prezentarea grilelor de evaluare, explicarea metodei de corectare).
3. Evaluarea învățării elevilor în momente diferite din sesiune pentru a le permite să-și corecteze greșelile și să se reajusteze pentru evaluarea finală.
4. Varierea metodelor de evaluare pentru a evalua diferite tipuri de învățare (cunoștințe, aplicații teoretice sau practice, competente, atitudini sau comportamente), dar și cât mai mulți elevi posibil, pentru că fiecare elev învață într-un mod diferit.
5. Redactarea întrebărilor și instrucțiunilor într-un mod clar.
6. Corectarea cât mai obiectiv posibil, în special prin dezvoltarea de grile de corectare cu criterii observabile și măsurabile.


BIBLIOGRAFIE:
1. Marie-Josée Leclerc, L’évaluation : un élément crucial du processus d’apprentissage,
Université du Québec à Montréal, https://rire.ctreq.qc.ca/evaluation-apprentissage/
2. https://www.lacimade.org/publication/demarche-pour-l-evaluation-en-fle/