Răducanu Daniela Geta / Liceul Tehnologic Dacia Pitești

Metode de evaluare la disciplinele tehnologice


Evaluarea este o componenta a procesului instructiv – educativ.
Evaluarea reprezinta totalitatea activitatilor prin care se colecteaza, organizeaza si interpreteaza datele obtinute in urma aplicarii unor tehnici, metode si instrumente de masurare, elaborate in conformitate cu obiectivele si tipul evaluarii, in functie de continutul si grupul de lucru vizat, in scopul emiterii unei judecati de valoare pe care se bazeaza o anumita decizie in plan educational.
In mod curent prin evaluare in invatamant se intelege actul didactic complex integrat intregului proces de invatamant care asigura evidentierea cantitatii cunostintelor dobandite si valoarea, nivelul performantelor si eficienta acestora la un moment dat oferind solutii de perfectionare a actului de predare-invatare.

Sistemul de evaluare din invatamant vizeaza:
• Evaluarea obiectivelor curriculare si a strategiilor educationale utilizate in scopul rezolvarii acestora.
• Evaluarea activitatii de predare-invatare, a strategiilor didactice si a metodelor de invatamant.
• Evaluarea nivelului structurilor psihice ale elevilor (cognitive, operationale, psihomotrice, atitudinal-valorice).
• Evaluarea performantelor profesionale.
• Evaluarea intregului sistem de invatamant.
• Informarea elevilor, a parintilor si a societatii cu privire la rezultatele obtinute si asupra cauzelor nerealizarii obiectivelor curricularepropuse.
• Diversificarea metodelor si tehnicilor de evaluare, prin utilizarea unor procedee alternative.

Conţinuturile modululelor reprezentând disciplinele tehnologice trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, diferențiată, ținând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire al elevilor. Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit.
Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/ şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de rezultate ale învăţării, menţionate mai sus. Pregătirea practică în cabinete/ laboratoare tehnologice/ ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării prevăzute în Standardul de pregătire profesională al calificării. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES.
Evaluarea în contextul abordării transdisciplinare (discipline tehnologice) a învăţării este o evaluare complexă, realizată prin metode moderne (portofoliul, proiectul, investigaţia, autoevaluare, jurnalul personal sau de grup,etc), ce reprezintă alternative în contextul educaţional actual,asigurând trecerea de la evaluarea produselor învăţării la evaluarea proceselor cognitive ale elevului în timpul activităţii de învăţare. Implică o creşterea gradului de adecvare a tehnicilor şi a metodelor de evaluare la situaţii didactice concrete, vizează deschiderea evaluării spre diverse perspective – comunicare profesor-elev, elev – profesor, elev – elev, competenţe relaţionale,; disponibilităţi de integrare socială
Folosirea metodelor complementare de evaluare este benefică din două perspective:
• perspectiva procesuală, în sensul în care evaluarea modernă nu mai este centrată în principal pe produsele învăţării de către elev ci pe procesele pe care aceasta le presupune;
• perspectiva de comunicare profesor-elev, în măsura în care acestea sunt considerate instrumente de evaluare care corespund unui demers de evaluare democratică şi autentică, întrucât facilitează cooperarea între parteneri şi încurajează autonomia
Jurnalul este o metodă de autoevaluare utilizată destul de des în spaţiul nordamerican. Menţionarea într-un jurnal a sarcinilor de învăţare, a paşilor parcurşi, a dificultăţilor şi a reuşitelor poate constitui un bun exerciţiu de reflecţie asupra propriului proces de învăţare. Ca urnmare a derulării unor proiecte naţionale, în unele şcoli din România, utilizarea jurnalului este deja o practică de succes. Iată care poate fi structura caietului în care cel care învaţă ţine un jurnal.
Proiectul reprezintă o metodă mai complexă de evaluare care plasează elevul într-o situaţie autentică de cercetare şi acţiune, facilitează achiziţionarea unor metode de muncă specifice, tehnici de elaborare şi de execuţie a unor lucrări ştiinţifice, practice, stimulează creativitatea, cultivă gândirea proiectivă, încrederea în forţele proprii.
Proiectul poate fi realizat ca sarcină individuală, dar realizarea de proiecte colective, pe grupe de elevi, alcătuite după afinităţi (cazurile cele mai frecvente, când elevii au libertatea să-şi aleagă colegii cu care lucrează) sau după grupe valorice (la latitudinea profesorului să alcătuiască grupe de elevi care au realizat punctaje similare la evaluarea sumativă). Este extrem de importantă alcătuirea grupelor pentru realizarea proiectelor; indiferent de criteriul aplicat, este extrem de important ca membrii grupelor să se simtă bine împreună, să realizeze că rezultatul pe care îl obţine grupul este de asemenea extrem de important pentru fiecare din membrii lui.