Elena Veronica ȚOC / LICEUL TEHNOLOGIC PIATRA OLT

METODE ALTERNATIVE DE EVALUARE

Pentru evaluarea acestor comportamente, profesorul de biologie poate folosi metode alternative, precum: observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor, proiectul, referatul, portofoliul, investigaţia, autoevaluarea etc.
Observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor în timpul activităţilor didactice, „din mers”, furnizează o serie de informaţii utile, greu de obţinut pe alte căi. Într-o anchetă desfăşurată în rândul cadrelor didactice, la întrebarea „Cum vă daţi seama de rezultatul unei lecţii?”, indicii de reuşită au fost consideraţi:
-prestaţia elevilor în „momentele de vârf” ale lecţiei când li se solicită dezvăluirea cauzalităţii fenomenelor;
– gradul de participare spontană la ore;
– reuşita momentelor de fixare şi de muncă independentă;
– calitatea şi volumul aplicaţiilor practice, justeţea exemplificărilor aduse de elevi;
– participarea mai multor elevi la fixarea cunoştinţelor, inclusiv a celor slabi;
– răspunsurile bune la verificarea din ora următoare.
Portofoliul reprezintă un instrument complex de evaluare care include rezultatele obţinute prin toate celelalte metode şi tehnici de evaluare, fiind un fel de carte de vizită a elevului ce urmăreşte activitatea de la un semestru la altul, de la un an la altul sau chiar de la un ciclu de învăţământ la altul.
Un portofoliu complet la Biologie va conţine: probele scrise, practice, rezolvarea temelor pentru acasă, referate, proiecte, fişe de observaţii, autoevaluări, informaţii despre activităţile extraşcolare ale elevului, orientarea lui profesională, competiţii şcolare la care a participat, date personale etc.
Utilitatea portofoliului la disciplina de Biologie (mai ales în învăţământul gimnazial) rezidă din următoarele:
– elevii devin parte a sistemului de evaluare şi pot să-şi urmărească, pas cu pas, propriul progres;
– elevii şi profesorii se pot sesiza reciproc în privinţa neajunsurilor, tarelor şi ariilor ce necesită îmbunătăţire;
– profesorii şi părinţii pot avea un dialog concret despre posibilităţile elevilor, despre progresele ce pot fi făcute în viitor.
Autoevaluarea presupune din partea profesorului un efort considerabil în a ajuta elevul să-şi dezvolte capacitatea de autocunoaştere. „Aprecierea făcută de profesor şi interiorizată prin explicaţii de către elev devine autoapreciere.
Importanţa acesteia creşte prin efectele asupra (…) elevului. Nota profesorului are funcţie de control, iar controlul admis şi interiorizat de elev devine autocontrol.”(cf. acad. V. Pavelcu)
Investigaţia reprezintă o activitate care durează o oră sau două de curs şi reprezintă o situaţie complicată care nu are o rezolvare simplă.
Începe şi se termină în clasă, putându-se derula individual sau în grup, respectând un scenariu:
– elevul primeşte o sarcină de lucru cu instrucţiuni precise;
– elevul rezolvă sarcina după clarificarea şi înţelegerea cerinţelor;
– profesorul urmăreşte activitatea elevului, notând separat:
– strategia de rezolvare
– aplicarea cunoştinţelor, principiilor
– acurateţea înregistrării şi prelucrării datelor
– cooperare şi preluarea iniţiativei în cadrul grupului
– claritatea argumentării şi forma prezentării
– aplicarea în mod creativ a cunoştinţelor
– explorarea unor situaţii noi în raport cu experienţa anterioară.
Proiectul reprezintă o activitate amplă, individuală sau de grup, care:
– debutează în clasă prin definirea şi înţelegerea sarcinii;
– se continuă acasă pe o perioadă determinată, timp în care elevul consultă permanent profesorul, solicită bibliografie şi lămuriri suplimentare;
– se încheie printr-o susţinere în clasă sau în cadrul cercurilor ştiinţifice, simpozioanelor, expoziţiilor, concursurilor sau sesiunilor de comunicări.
În realizarea proiectului, profesorului îi revine rolul de animator, de consultant, fără să îndrume pas cu pas demersul elevilor. Profesorul cooperează.