Evaluarea în învățământul preuniversitar – între modern și tradițional
Calitatea cunoştințelor, abilităților, atitudinilor, depinde de procesul de predare propriu-zis, de capacităţile şi aptitudinile elevilor de a exprima propriile convingeri asupra lucrurilor, evenimentelor şi problemelor studiate, de alegerea raţională a soluțiilor optime şi de validarea propriu-zisă a soluției. Un rol fundamental, în acest sens, îl are procesul de evaluare și de autoevaluare, privit ca un proces care să faciliteze învățarea. Importantă este și opțiunea pentru metodele cele mai eficiente care pot fi selectate din vasta ,,panoplie” de metode și instrumente de care dispunem.
Evaluarea presupune trei momente relativ distincte: măsurarea, cuantificarea, aprecierea rezultatelor școlare (emiterea unei judecăți de valoare), adoptarea măsurilor reglatoare, ameliorative.
Metodele tradiționale (probe orale, probe scrise, probe practice) devenite clasice, sunt utilizate la clasă și completate de metodele moderne: observarea sistematică a elevilor, investigația, proiectul, portofoliul, referatul, autoevaluarea, metodele gândirii critice, evaluarea cu ajutorul instrumentelor TIC, platforme și aplicații digitale (Google Forms, Wordwool, Mentimeter, Socrative, Kahoot, Quizizz, tabla interactivă în Jamboard, etc.).
Investigația – este o metodă ,,adoptată” de știinte, ce facilitează aplicarea în mod creativ a cunoștințelor și explorarea unor contexte și situații noi de învățare sau foarte puțin asemănătoare cu cele anterioare. Se poate derula pe perioada unei ore sau a unei succesiuni de ore, când elevii pot demonstra un spectru vast de cunoștințe și abilități.
Proiectul este o metodă complexă de evaluare, utilizată în evaluarea sumativă. Poate avea un substrat teoretic, practic, constructiv, creativ, uneori cu conotații ludice, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor.
În demersul didactic, în etapa de Realizare a sensului se poate aplica metoda S.I.N.E.L.G. (etapa de citire a textului și marcarea pe text a simbolurilor). Aceasta este o metodă de monitorizare a înțelegerii, utilizată pentru a menține elevii implicați/activi în timpul citirii unui text; pe parcursul lecturării textului, elevul utilizează semnele:( √ ) – pentru o informație cunoscută, (+) dacă informația nouă este înțeleasă/acceptată , (-) pentru o informație contradictorie cu ceea ce știa, și (?) – dacă informația este confuză, necesită clarificare, documentare. Se analizează modul de aplicare și eficiența metodei în etapa de Reflecție.
Portofoliul – o metodă de evaluare complexă, extinsă pe o secvență mai lungă de timp și oferă posibilitatea de a se emite o judecată de valoare care vizează un ansamblu de rezultate și conduite.
Jurnalul reflexiv –instrument excelent de evaluare care dezvoltă abilităţilor metacognitive ale elevului care reflectează asupra propriului proces de învăţare. Acest instrument de evaluare cuprinde însemnările elevului asupra aspectelor trăite în procesul cunoaşterii, intențiile lui ulterioare de ameliorare și de progres.
Autoevaluarea – un proces important în care elevii învață să-și evalueze și să-și aprecieze propria muncă în condiții de autonomie, să aprecieze munca colegilor lor și să reflecteze asupra diferențelor de percepții, de opinii, asupra deciziilor reglatoare și de progres.
Eseul elaborat sau eseul de 5 minute care poate încheia lecția și prin care se solicită elevilor să: scrie un lucru pe care l-au învățat/care le-a plăcut din această lecție; să formuleze o întrebare să exprime o nelămurire o problemă. Profesorul transmite clasei punctul său de vedere, aprecierile, concluziile desprinse în urma activității.
Metodele complementare, comparativ cu cele tradiționale, fac evaluarea mai flexibilă, mai atractivă, atât pentru evaluatori, cât şi pentru elevi și prezintă următoarele caracteristici:
– realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legătură cu instruirea/învățarea , chiar simultan cu aceasta, de multe ori;
– privesc rezultatele școlare obținute pe o perioadă mai mare, care vizează formarea unor capacități, dobândirea de competențe, care pot fi ușor corelate cu activitățile de învățare.
Indiferent de metodele utilizate, evaluarea trebuie să devină parte din învățare; să nu fie folosită doar pentru ierarhizare, certificare sau critică. În acest sens ne gândim la un proces în spirală în care următoarele etape revin, se repetă dar pe un nivel superior: planifică, acționează/experimentează, evaluează/adună probe, studiază/reflectează – aici apare o bifurcație spre: reia/clarifică obiectivele și spre modifică acțiunile pe baza noilor cunoștințe, moment în care bucla spiralei a ajuns la un nivel superior.
Bibliografie:
1. Suport de curs „Învățarea științelor. Abordări metodologice moderne – Program de formare continuă”, 2016
2. Cucoș C. (2014), Pedagogie, Ediția a III-a revizuită și adăugită, POLIROM, p. 434-437, 440–452.
3. Peter Senge (2016), Școli care învață. A cincea disciplină aplicată în educație, Educație și formare, Editura Trei, București, p. 242-246
Rașca Voichița / Școala Gimnazială ,,Avram Iancu”, Localitatea Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud
29
aug.