PRISTOLEANU IULIANA DANIELA

Evaluarea în sistemul de învățământ preuniversitar
Metode alternative

Alături de modalităţile de evaluare tradiţionale, se utilizează şi modalităţi alternative sau complementare de evaluare a căror pondere devine tot mai semnificativă în paleta activităţilor evaluative desfăşurate la nivelul întregului sistem de învăţământ. Aceste modalităţi nu au fost concepute în ideea de a le înlocui pe cele clasice, ci în dorinţa de a face evaluarea mai flexibilă şi mai atractivă.
Metodele complementare de evaluare prezintă următoarele avantaje:
• pot fi utilizate atât pentru evaluarea procesului, cât şi a produselor realizate de elevi;
• surprind atât obiectivări comportamentale ale domeniului cognitiv, cât şi ale domeniilor afectiv şi psihomotor;
• oferă posibilitatea elevului de a aplica în mod creativ cunostinţele şi deprinderile însuşite, în situaţii noi şi variate;
• reduc gradul de tensiune emoţională, în comparaţie cu metodele tradiţionale.
Metodele complementare de evaluare prezintă următoarele dezavantaje:
• sunt mari consumatoare de timp;
• unele metode nu au o cotă ridicată de obiectivitate, cu repercursiuni asupra fidelităţii evaluării.
Una dinte metodele alternative este Observaţia sistematică a comportamentului elevului faţă de învăţare, faţă de activitatea şcolară în general.Această metodă oferă mari resurse de cunoaştere a elevului în raport cu interesele şi preocupările acestuia, cu motivaţia pentru studiu şi cu posibilităţile sale raportate la cerinţele vieţii şcolare.
Investigaţia reprezintă un instrument în cadrul căruia elevii pot aplica în mod creator cunoştinţele şi experienţele de învăţare pe care le-au dobândit în instruirile anterioare,putându-se realiza pe o temă propusă de profesor sau de elevii înşişi, în cazul în care aceştia nutresc anumite interese faţă de diversele aspecte ale realităţii.Putându-se realiza şi individual, dar şi în colectiv, investigaţia se poate desfăsura pe o perioadă de timp care diferă în funcţie de specificul subiectului abordat şi, implicit, de dificultăţile care decurg din realizarea sarcinilor pe care trebuie să le întreprindă elevii.
Proiectul reprezintă o metodă mai complexă de evaluare care poate furniza informaţii mai bogate în legătură cu competenţele elevilor şi, în general, cu progresele pe care ei le-au făcut de-a lungul unei perioade mai îndelungate de timp. Proiectul este un proces în care elevii investighează, descoperă, prelucrează informaţii, sunt actori cu roluri multiple, experimentează şi cooperează.
Temele pe care se realizează proiectele pot fi oferite de către profesor, dar, în anumite cazuri, ele pot fi propuse si de către elevii care elaborează aceste proiecte.
Referatul. Acest instrument de evaluare alternativă conferă o serie de avantaje care pot fi valorificate de cadrele didactice în măsura în care există o apetenţă apreciabilă a elevilor care sunt pusi în situaţia să le elaboreze.
Portofoliul este o colecţie formată din produse ale activităţii de învăţare a elevului. Produsele incluse sunt selectate de elevul însuşi şi sunt însoţite de reflecţiile sale personale asupra lor, astfel încât să contureze cât mai bine performanţa sa prezentă în domeniul care face obiectul de studiu al portofoliului.
Portofoliul este un produs complex, format din elemente diferite, ca forme de transmitere a informaţiei şi a mesajului: fişe de informare şi documentare independentă, referate, eseuri, pliante, prospecte, desene, colaje care pot constitui subiectul unor evaluări punctuale, dar nu obligatoriu. Elevul adaugă în portofoliu materialele pe care le consideră necesare, materiale care- l reprezintă, subliniind atitudinea şi interesul faţă de domeniul abordat.

BIBLIOGRAFIE:
• Lisievici, P., (2002), Evaluare în învăţământ. Teorie, practică, instrumente, Editura Aramis, Bucureşti
• Manolescu, M., (2002), Evaluarea şcolară- un contract pedagogic, Editura Fundaţiei Dimitrie Bolintineanu, Bucureşti.
• Manolescu, M., (2006), Evaluarea şcolară. Metode, tehnici, instrumente, Editura Meteor, Bucureşti.