POPA DUMITRIANA DANIELA / GPN COMANA, jud. CONSTANTA

EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Evaluarea reprezintă un proces didactic complex, integrat structural şi funcţional în activitatea instructiv-educativă. Ea este, în opinia lui Ausubel, punctul final într-o succesiune de evenimente care cuprinde următorii paşi: stabilirea scopurilor şi a obiectivelor pedagogice, proiectarea şi executarea programului de realizare a scopurilor, măsurarea rezultatelor aplicării programului.
Procesul evaluativ este totodată şi un punct de pornire, deoarece activitatea este adaptată nevoilor de educaţie şi posibilităţilor reale de a le satisface, procesul de învăţământ capătă o structură ciclică, iar evaluarea joacă un rol reglator”. (Tomşa – Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, Bucureşti 2005, p. 165)
Raportat la derularea unei secvenţe de învăţare sau prin relaţionare la un ansamblu structurat de activităţi de formare, se desprind funcţii ale evaluării specifice dimensiunii normative (constatativă, diagnostică, prognostică), respectiv funcţii specifice dimensiunii formative (motivaţională, decizională, informaţională).
Privite din punctul de vedere al educatorului, funcţiile evaluării vizează:
• culegerea de informaţii cu privire la măsura în care au fost realizate obiectivele stabilite
• controlul asupra activităţii desfăşurate
• stabilirea eficienţei organizării, structurării, accesibilizării conţinutului, a alegerii strategiei adecvate grupei sau indivizilor din grupă
• descoperirea unor lacune, dificultăţi, rămâneri în urmă pentru ca pe baza lor să se elaboreze un program de recuperare (cu întreaga grupă, pe grupe mici sau individual)
• anticiparea, proiectarea , organizarea şi conducerea ştiinţifică, eficientă a următoarelor secvenţe de instruire
În grădiniţă sunt utilizate următoarele strategii şi forme de evaluare:
*Evaluarea formativă (continuă) are implicaţii atât în activitatea educatoarei, cât şi în cea a copilului. Funcţia diagnostică şi prognostică sunt valorificate pentrul copil în stabilirea caracteristicilor viitorului program instructiv-educativ. Continuitatea propriu-zisă nu este însă nici posibilă, nici necesară. Evaluarea este necesară după fiecare secvenţă semnificativă a învăţării, fără care nu se poate înainta în proces. Chiar dacă cere un consum mare de timp, frecvenţa evaluării nu poate fi prea mare.
*Evaluarea sumativă este tipul de evaluare prin care se constată nivelul de performanţă atins în raport cu anumite exigenţe de formare care au fost stabilite la începutul unei perioade lungi de învăţarre sau care se formulează abia în momentul evaluării. Cosntatările se exprimă în calificări atribuite copiilor, clasificări sau promovări ale acestora, în grădiniţă putem vorbi de evaluare iniţială în momentul venirii copilului în instituţie şi evaluare finală, la părăsirea acesteia, când trebuie să i se completeze fişa psiho-pedagogică finală (profil de personalitate, inventar de cunoştinţe, interese şi posibilităţi de învăţare) pentru a se recomanda înscrierea la şcoală.
• Autoevaluarea este o formă de trecere la autonomie (de exemplu reconstituirea unei imagini din bucăţele poate fi autoevaluată). Există activităţi pe care preşcolarul nu este capabil să le autoevalueze fără exerciţiu prealabil. Atunci când preşcolarul se autoevaluează, rezultatele sunt superioare.
• Evaluarea clinică se realizează pentru preşcolarii cu probleme în evoluţie, de către un specialist (psihiatru, psiholog). Prescripţiile pentru activitatea ulterioară diagnosticării, vor ţine seama nu numai de simptome, ci şi de relaţiile dintre factorii psihologici, sociali şi educaţionali care influenţează performanţele copilului.
Evaluarea preşcolarilor este dificilă şi permite doar prognoze pe termen scurt, dar este importantă şi necesară pentru educator şi copii pentru cunoaşterea nivelului atins în dezvoltarea personalităţii, care este departe de cristalizare, pentru individualizare şi eficienţă în activitate. Învăţământul preşcolar are caracter oral, nu există teme pentru acsă, iar evaluarea se face oral sau prin fişe de evaluare. Preşcolarii trebiue evaluaţi unul câte unul, educatorul trebuie să reţină ce a spus copilul (notând in caietul de observații), nu se poate relua corectarea ca în lucrările scrise.