PĂSĂRESCU NICOLETA / Liceul Tehnologic Bâlteni

Metode, tehnici și instrumente de evaluare

Evaluarea este procesul multidimensional de obținere a informațiilor, cu ajutorul unor instrumente de evaluare, în scopul elaborării unor judecăți de valoare, raportate la niște criterii propuse și care se finalizează cu aprecieri ce permit luarea de decizii.
Metoda de evaluare este o cale prin intermediul căreia cadrul didactic „oferă elevilor posibilitatea de a demonstra nivelul de stăpânire a cunoștințelor, de formare a diferitelor capacități testate prin utilizarea unei diversități de instrumente adecvate scopului urmărit.”
Instrumentul de evaluare reprezintă un element constitutiv al metodei, prin intermediul căruia elevul ia la cunoștință sarcina de evaluare. El este cel „care pune în valoare atât obiectivele de evaluare, cât și demersul inițiat pentru a atinge scopul propus”; Alegerea celor mai adecvate metode și instrumente de evaluare reprezintă o decizie importantă în vederea realizării unui demers evaluativ pertinent și util.
Evaluarea ne permite să ne pronunțăm “asupra stării unui fapt, proces la un anumit moment, din perspectiva informațiilor pe care la culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să măsurăm în raport cu o anumită normă la care ne raportăm” (Etienne Brunswic).
În sens larg, prin strategie se înțelege ansamblul de acțiuni întreprinse într-o organizație (militară, economică, educațională etc.) pentru atingerea obiectivelor stabilite pe termen lung sau mediu. Strategia vizează asigurarea și pregătirea resurselor umane și materiale, probleme de planificare și organizare a muncii, de cooperare în cadrul organizației sau cu alte organizații etc., potrivit funcțiilor managementului modern, toate acestea avînd însă un caracter anticipativ, cu bătaie lungă, deci un pronunțat spirit de previziune.
Așadar, a stabili o strategie de evaluare în învățământ echivalează cu a fixa când evaluezi, sub ce formă, cu ce metode și mijloace, cum valorifici informațiile obținute etc. Desigur, în final, în funcție de concluziile desprinse, elevul își va modifica strategia de învățare, profesorul pe cea de predare iar directorul strategia managerială.
Strategia de evaluare denotă modul de integrare a acțiunii de evaluare (realizabilă prin operațiile de măsurare-apreciere-decizie) în structura de funcționare a activității didactice/ educative.
Conceptul de strategie de evaluare reflectă tendința de extindere a acțiunilor evaluative: de la verificările tradiționale la evaluarea proceselor și condițiilor de desfășurare a activității didactice, a situațiilor de instruire/învățare.
Evaluarea este realizată întotdeauna cu un anumit scop. Diversitatea situațiilor educative, precum și spectrul larg de obiective presupun aplicarea unor variate strategii de evaluare, în unele cazuri apare necesitatea de a compara performanțele elevilor; în altele – de a determina nivelul achizițiilor elevului în raport cu un obiectiv fixat. Examinarea orală se realizează în multiple forme, utilizându-se tehnici variate.
– evaluare periodică (după un număr variabil de lecții / ore);
– evaluare orală curentă (desfășurată în fiecare lecție / oră);
– pentru un grup (când sunt antrenați doar elevii dintr-un grup). – în funcție de modul de integrare în unitățile temporale ale procesului didactic:
– individuală (când se vizează un elev anume);
– frontală (când interogațiile se adresează întregului grup de elevi);
Metode și instrumente de evaluare.
Clasificarea cea mai des utilizată este aceea care distinge următoarele metode și instrumente de evaluare:
A. Metode și instrumente tradiționale
1. Probele orale: Evaluarea orală se realizează mai ales prin întrebări – răspunsuri și prin îndeplinirea unor sarcini de lucru, oral sau în scris (de obicei la tablă), sub directa supraveghere a profesorului. Este folosită cu precădere ca verificare curentă și parțială, pe parcursul programului de instruire, ca și în cadrul examenelor. Examinarea orală constă, în toate cazurile, în probe la care răspunsurile sunt date oral. Cerința educatorului poate fi orală, scrisă sau practică. Caracteristici ale evaluării orale: – în funcție de numărul persoanelor cărora le sunt adresate întrebările:
Dintre instrumentele principale de evaluare orală pot fi menționate:
a) conversația de verificare (prin întrebări și răspunsuri)
b) cu suport vizual c) redarea (repovestirea);
d) descrierea și reconstituirea
e) descrierea / explicarea / instructajul
f) completarea unor dialoguri incomplete astfel încât să dobândească sensul adecvat.
2. Probele scrise;
Probele scrise sunt mijloace de evaluare utilizate la toate nivelurile de școlaritate și la marea majoritate a disciplinelor de învățământ. Probele scrise îndeplinesc funcții de diagnostic, de feed-back (pentru elev și cadru didactic), corectivă și de autoevaluare (în relația elevului cu sine). Rolul principal al acestor probe este de a face posibilă, periodic, o evaluare obiectivă și operativă pe baza unui cuantum de cunoștințe relevant și cu scopul de a regla și perfecționa procesul instructiv-educativ.
Probele scrise au un dublu rol: de evaluare a randamentului elevilor la diversele discipline de studiu și de dezvoltare a capacității de exprimare în scris a elevilor:
-extemporalul (lucrarea scrisă neanunțată);
-activitatea de muncă independentă în clasă;
-lucrarea de control (anunțată);
-testul;
Evaluarea eficientă este urmată de dezvoltare. O posibilitate de a spori eficiența evaluărilor școlare este de a muta accentul de pe măsurarea produselor pe constatarea efectelor acțiunilor valorizatoare și pe stimularea capacității de autoevaluare.