EVALUARE 2022

Paraschiv Georgiana

Evaluarea în învăţământul preşcolar

Evaluarea didactică este o acțiune complexă, un ansamblu de operații mentale și acționale, intelectuale, atitudinale, afective, în cadrul căruia se precizează: conținuturile și obiectivele ce trebuie evaluate, în ce scop și în ce perspectivă se evaluează, când se evaluează (la începutul învățării, pe parcursul acesteia), cum se evaluează, condițiile în care se defășoară activitatea de evaluare (instrumentele și procedurile de evaluare), pe baza căror criterii se evaluează, în ce fel se prelucrează datele și cum sunt valorizate informațiile.
Actualul curriculum precizează că evaluarea ar trebui să urmărească progresul copilului în raport cu el însuși și mai puțin raportat la normele de grup. Progresul copilului trebuie monitorizat atent, înregistrat și discutat cu părinții (cu o anumită periodicitate).
Evaluarea este considerată o componentă importantă a procesului de învăţământ, ce permite luarea, în cunoştinţă de cauză, a unor decizii de ameliorare, reglare şi perfecţionare a activităţii preşcolarului.
În vederea alcăturii unei imagini corecte și complete asupra performanțelor preșcolarilor în grădiniță se recomandă utilizarea articulată a mai multor forme ale evaluării didactice:
a) evaluarea inițială,
b) evaluarea formativă (continuă),
c) evaluarea finală (sumativă)
Metode de evaluare eficiente în activitatea didactica din grădiniţă
Analiza produselor activității copiilor conduce la obținerea a două categorii de informații:
a) informații referitoare la măsura în care copilul a atins nivelul de performanță așteptat de la acesta în raport cu media vârstei și cu performanțele anterioare,
b) informații particulare privind diferite caracteristici ale copiilor: caracteristici de personalitate, valoarea lor și echilibrul dintre ele, interese, nevoi cognitive și afective, atitudini și valori personale
Observația – Facilitează educatoarei obţinerea unei părţi însemnate de date despre preşcolar prin observarea comportamentului în condiţii normale (uneori şi generate, în condiţii anume create pentru a se clarifica asupra unor aspecte ambigue).
Se recomandă să nu ne limităm la observaţia spontană, ci să realizăm şi observaţia sistematică, stabilindu-ne obiectivele de urmărit, mijloacele şi activităţile programate, dispunând de metode de înregistrare, ordonare, prelucrare narativă sau codificată. Elementul de comportament supus observării va fi circumscris şi descris prin indicatori semnificativi.
Convorbirea cu scop evaluativ, face apel la experiența de învățare a copilului, invitându-l să se autoanalizeze, să demonstreze capacitatea de utilizare a cunoștințelor și de reflecție asupra acestora, să prezinte fapte, să descrie motivațiile unei anumite manifestări, să facă aprecieri asupra propriei persoane și a altora.
Conversaţia curentă cu preşcolarul aduce date neorganizate, nesistematice. Se recomandă să se utilizeze atunci conversaţia dirijată sau semidirijată, axată pe problemele care ne interesează, ale cărei rezultate sunt apoi prelucrate şi sistematizate.
Portofoliul – reprezintă o colecție de informații prezentate în forme diverse referitoare la prestația, performanțele, progresul, achizițiile învățării copilului, date ce pot fi utilizate atât în diverse etape de evaluare a activității acestuia și a eficienței programelor de învățare, dar și în vederea proiectării și ghidării eficiente a proceselor de dezvoltare ulterioare.
Evaluarea presupune oferirea de feedback de ansamblu privind eficacitatea celui care învață, dar și a feedbackului contextualizat și punctual pentru a argumenta o eventuală remarcă încurajatoare.
În cadrul relaționării didactice, aceste tipuri de răspunsuri sunt combinate în nuanțe și intensități diferite, în funcție de contextul educațional al sarcinii de învățare, contact vizual, mimică, gesturi, cuvinte, intonația cuvintelor, tonalitate afectivă.

Bibliografie
1.Voiculescu, E., (2001), Pedagogie preşcolară, Editura Aramis
2.Cartea educatoarei, (2000), Ghid practic-aplicativ, Târgu Mureş
3.Ionescu, M., (2003), Instrucţie şi educaţie, Editura Garamond, Cluj-Napoca
4.Bocoş, M.,(2003), Teoria şi practica instruirii şi evaluării, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj
5.Cucoş, C., (2006), Pedagogie, Editura Polirom.
6.Metodologia de monitorizare şi evaluare a copilului (2018), Ghid pentru cadrele didactice din educaţia timpurie, Chişinău

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *