Paraschiv Aura / Şcoala Gimnazială Vădeni

Stiluri de învățare şi metode aplicate în educația remedială

Evaluarea este puntea dintre predare și învățare. Ea reprezintă singura modalitate prin care ne putem da seama ce efect a avut predarea asupra elevilor, pentru a ne putea planifica următorii pași. Educația remedială este parte a educației copilului care are ca obiectiv stimularea finalizarii învățământului obligatoriu şi îmbunătățirea ratei succesului școlar pentru copiii din grupurile dezavantajate. Organizarea unui program de remediere are un impact semnificativ în viaţa şcolii, având ca obiectiv schimbarea atitudinii faţă de fiecare elev care poate avea la un moment dat dificultăţi de învăţare.
În orele de educație remedială, copiii sunt sprijiniţi în efectuarea asistată a temelor, în activităţi de recuperare şcolară şi ameliorare a dificultăţilor în învăţare, precum şi în activităţi de educaţie plastic sau jocuri distractive, cu scop educativ indirect. Școala se implică în formarea cadrelor competente de a desfășura activități de educație remedială prin intermediul căreia se urmărește previnenirea abandonului școlar, a violenței domeștice și conflictelor.
Pentru ca activitățite de educație remedială să fie eficace se urmăresc mai multe aspecte: diversitatea, accesibilitatea şi estetica materialului didactic prezentat; cadrul ambiental personalizat cu lucrările elevilor sau schimbarea locaţiei de lucru; aplicarea unor strategii de învăţare prin cooperare ca metode de promovare a armoniei sociale; percepţia şi feed-back-ul părinţilor pe parcursul desfăşurării activităţilor de remediere; implicarea mediatorului şcolar în buna desfăşurare a activităţii de educaţie remedială.
Educația remedială este necesar să fie aplicată atât la nivel de grup, cât și la nivel individual. Intervenția individualizată presupune:identificarea punctelor slabe şi a celor forte; stabilirea priorită\ilor de învăţare; alegerea celor mai adecvate metode şi strategii; înregistrarea progreselor elevului. Scopul educației remediale este de a stimularea finalizării învațământului obligatoriu (prevenirea abandonului școlar) şi îmbunatățirea ratei succesului școlar pentru copiii din grupurile dezavantajate. Prin astfel de activități se urmărește o schimbare de atitudine a cadrelor didactice, a parinților, a elevilor şi a reprezentanților institutiilor publice locale şi jude\ene, față de comunitățile și grupurile dezavantajate. La acest grup de elevi: motivația pentru învăţare este foarte redusă, din cauza condi\iilor vitrege de acasă sunt irascibili, nu se pot concentra pe o durată mai lungă de timp, înclinând spre fuga de la ore sau găsirea altor preocupări. Copiii au imaginație săracă şi o memorie mecanică, devin pasivi şi asteaptă să fie solicitați, au exprimarea greoaie şi uneori se integrează greu în colectiv. Imaginea de sine este slabă; copiii sunt nesiguri, şi chiar şi atunci când au performanțe acceptabile într-un domeniu, nu sunt conștienți şi convinşi de reușita lor; au dificultăi în a fi cinsti\i şi corec\i cu ceilal\i şi de cele mai multe ori sunt agresivi când relaționează cu alții. Au o experiență personală săracă datorită mediului din care provin. Din cauza frecvenţei scăzute la cursuri şi a celorlalte dificultăţi, elevii întâmpină greutăţi în atingerea obiectivelor – cadru la diverse discipline.
Pentru a se obţine rezultate cât mai bune sunt necesare anumite schimbări și strategii de predare în funcţie de stilul individual de învăţare al elevului şi folosirea materialului didactic adecvat: Calculatorul îi ajută pe elevi să vadă ceea ce nu pot vedea în mediul lor obișnuit de viață (prezentari Power Point), jocurile pot fi folosite pentru fixarea cunoştin\elor, pentru reactualizarea lor, pentru predare. Folosirea situațiilor de joc în învăţare, jocurile de rol, dramatizarea, folosirea poveştirilor stimulează funcțiile intelectuale, modelează procesele afectiv- motiva\ionale. Prin joc elevul transfigurează obiectele şi fenomenele, relațiile, își asumă roluri. Funcția de comunicare a limbajului este cultivată în mod deosebit. Prin intermediul jocului elevul se simte responsabil de rezolvarea problemei impuse de joc. Elevul își asumă roluri luate, fie din viața cotidiană, fie din povești. Interdisciplinaritatea: descoperirea unei maniere originale de a aborda un subiect comun pentru a crea conexiuni posibile şi necesare în vederea atingerii scopului propus, îmbinarea metodelor folosite la celelalte materii: desen, decupare, colorare, taiere, muzică, recitare, povestire, mișcare ritmată. Lucrul în grup oferă o gamă largă de interrelații care sprijină învăţarea şi evidențiază rolul social al acesteia. Grupurile pot fi: de opinii, de lucru dirijat, de discu\ii libere, de simulare, de dezbateri. Pentru gruparea optimă a copiilor este deosebit de util un mobilier modular. Folosirea metodelor interactive: brainstorming, ciorchinele, cubul, eseul de cinci minute, explozia stelară etc…Rezolvarea creativă a conflictelor din grupul de copii; Colaborarea cu familia – părinții ajută la sprijinul intervenției. Strategii pentru cresterea stimei de sine şi a încrederii în propria eficiență.
În astfel de programe de educație remedială se urmărește să se asigure surse de activităţi integrative, accesibile în special copiilor din categoriile sociale defavorizate, să se elaboreze un curriculum specific activităților de remediere scolară și să se promoveze egalitatea de șanse, creându-se o imagine de ansamblu în domeniul educației remediale.

BIBLIOGRAFIE:
Joiţa Elena, Management educaţional. Profesorul manager: roluri şi metodologie, Iaşi, Ed. Polirom, 2000
Paralescu Sebastian, Işfan Ion, Gîrdu Constantin Cristinel, Elena Ion (coordonatori), Ghid pentru educație remedială, Editura Măiastra, Târgu Jiu, 2012