Panga Ana / Școala Gimnazială „Palko Attila” Aluniș

Metode și instrumente alternative / complementare de evaluare în format fizic, online sau mixt

Alături de modalitățile de evaluare tradiționale ( probe orale sau scrise) se utilizează și metode alternative/ complementare, ca o consecință firească a schimbărilor de perspectivă prezente în educație.Aceste schimbări constau în extinderea metodelor active în activitatea de instrire/ învățare și mutarea accentului pe evaluarea formativă, capabilă să-i aplice cât mai mult pe elevi în procesul propriei formări.
Evaluarea complementară urmărește să permită corelații interdisciplinare, să verifice și să dezvolte caapacități, competențe și schimbări în planul intereselor, atitudinilor, într-un timp mai îndelungat și în contexte variate, trăsături care fac uneori ca evaluarea să devină mai dificil de delimitat de instruire.
Evaluările complementare urmăresc:
 să pună accentul nu pe control, ci pe adoptarea unor măsuri ameliorative;
 să acopere atît domeniile cognitive, cât și pe cele afective și psihomotorii ale învățării școlare;
 să-i pună pe elevi în situații asemănătoare celor din viața reală;
 atît evaluarea rezulttelor școlare, cît și pe cele ale proceselor de predare și învățare pe care le implică;
 dezvoltarea unui feedback continuu pentru elev și profesor, facilitarea dezvoltării capacității de autoevaluare a elevilor;
 centrarea evaluării pe rezultatele pozitive, fără a le sancționa în permanență pe cele negative;
Metodele moderne/ alternative de evaluare sunt promiţătoare în acest sens. Ele pot servi elevului, cadrelor didactice, fiind în acelaşi timp suporturi solide ale discuţiilor cu familia. În această categorie sunt incluse o multitudine de metode destinate evaluării calitative, centrate îndeosebi pe procesul învăţării de către elev. Sunt o alternativă la metodele tradiţionale/ clasice de evaluare. Ele completează practic informaţiile evaluative pe care le dobândeşte cadrul didactic prin metodele tradiţionale privind învăţarea de către elev.
Utilizarea metodelor alternative şi complementare de evaluare se impune din ce în ce mai mult atenţiei şi interesului cadrelor didactice în practica şcolară curentă. În esenţă, folosirea acestora este benefică cel puţin din două perspective:
a. Perspectiva procesuală, în sensul în care evaluarea modernă nu mai este centrată în principal pe produsele învăţării de către elev ci pe procesele pe care aceasta le presupune (de la evaluare la activitate evaluativă);
b. Perspectiva de comunicare profesor-elev, în măsura în care acestea sunt considerate instrumente de evaluare care corespund unui demers de evaluare democratică şi autentică, întrucât facilitează cooperarea între parteneri şi încurajează autonomia.
Profesorul Ion T. Radu menționează că metodele alternative de evaluare prezintă cel puțin două caracteristici: „pe de o parte, realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legătură cu instruirea/ învățarea, de multe ori concomitent cu aceasta; pe de altă parte, ele privesc rezultatele școlare obținute pe o perioadă mai îndelungată, care vizează formarea unor capacități, dobândirea de competențe și mai ales schimbări în planul intereselor, atitudinilor corelate cu activitatea de învățare.” unor capacități, dobândirea de competențe și mai ales schimbări în planul intereselor, atitudinilor, corelate cu activitatea de învățare.”
Metodele complementare de evaluare au următoarele avantaje:
 asigură o utilă punere în practică a conținuturilor;
 dezvoltă capacitatea elevilor de a colabora în vederea îndeplinirii sarcinilor primite;
 contribuie la dezvoltarea creativității elevilor;
 ,,pot fi adaptate la diferite contexte, se bazează pe criterii și îi implică pe elevi în procesul învățării”;
 elevii sunt implicați activ în realizarea unor materiale, dar și în propria evaluare.
Maria Eliza Dulamă, propune câteva recomandări privind utilizarea metodelor de evaluare alternative /complementare în activități on-line și off-line.
a) Sarcinile formulate în scris, propuse spre rezolvare persoanelor evaluate, ar trebui să conțină toate informațiile necesare pentru ca acestea să le poată rezolvă în mod independent, fără a mai fi necesară solicitarea altor clarificări.
b) Sarcinile propuse spre rezolvare ar trebui să le permită persoanelor evaluate să aleagă elementele de conținut, materialele vizuale și alte resurse pentru realiza produse diversificate tematic.
c) Pentru evitarea preluării unor rezolvări din alte surse, evaluatorul poate impune realizarea unor sarcini pe baza unor modele, a unui anumit plan și respectarea anumitor cerințe.
d) Pentru asigurarea calității produsului realizat de către persoanele evaluate, evaluatorul poate oferi, la începutul activității, grila de evaluare (criterii de evaluare și indicatori) și o listă de verificare, corelată cu activitatea și cu produsul realizat.
e) Pentru asigurarea formării și dezvoltării competențelor vizate, evaluatorul poate realiza o evaluare primară a produsului realizat, oferă feedback constructiv, în scris, persoanei pe baza produsului evaluat (identifică lacunele, greșelile) și va realiza evaluarea finală după refacerea produsului de către autor.

Bibliografie:
1. DULAMĂ, MARIA ELIZA, De la teorie spre practică în evaluarea on-line, Presa Universitară Clujeană, Acta Didactica, vol.20, Cluj-Napoca, 2020;
2. POTOLEA, DAN; MANOLESCU, MARIN, Teoria şi practica evaluării educaţionale, M.E.C., Proiectul pentru Învăţământul Rural, 2005;
3. NICU, ADRIANA, Strategii de formare a gândirii critice, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2007;
4. PAVELESCU, MARILENA, Metodica predării limbii și literaturii române, Ghid pentru susținerea examenelor de definitivare și de acordare a gradelor didactice, Editura Corint, București, 2010;
5. RADU, ION T., Evaluarea în procesul didactic, Ediția a III-a, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2007