Pandele Elena / Școala Gimnazială „George Emil Palade” Buzău

Evaluarea inițială și importanța ei

Evaluarea reprezintă, alături de predare şi învăţare, o componentă operaţională fundamentală a procesului de învăţământ. Ea constituie elementul reglator şi autoreglator, de conexiune inversă, prin sistemul de învăţământ privit ca sistem cibernetic. În perspectiva corelaţiilor sistemice dintre predare-învăţare-evaluare, evaluarea ne informează despre eficienţa strategiilor şi metodelor, de predare-învăţare, dar în acelaşi timp asupra corectitudinii stabilirii obiectivelor operaţionale şi a măsurii în care acestea se regăsesc în rezultatele şcolare.
O componentă esenţială a procesului instructiv educativ o reprezintă evaluarea iniţială, fără de care cadrele didactice nu ar putea constata progresele fiecărui copil în parte şi ale clasei în ansamblu. Pe lângă funcţiile de măsurare, de diagnosticare şi de prognozare, un rol important al evaluării iniţiale este stabilirea demersului didactic din perioada următoare.
Evaluarea iniţială se efectuează în contextul adoptării unui program de instruire şi este menită să stabilească nivelul de pregătire a elevilor la începutul acestei activităţi, condiţiile în care aceştia se pot integra în programul respectiv. Ea constituie una dintre premisele conceperii şi demarării procesului de instruire. Este binecunoscută opinia lui Aussubel conform căreia învăţarea este puternic influenţată de cunoştinţele pe care elevul le posedă la începutul activităţii de învăţare.
Evaluarea iniţială se realizează prin aplicarea unei probe orale, scrise sau practice prin care este diagnosticată pregătirea elevilor şi care îndeplinesc o funcţie de predicţie privind condiţiile în care va fi organizat noul program de instruire:
– modul adecvat de predare – învăţare
– aprecierea oportunităţii organizării unui program de recuperare
– adoptarea unor măsuri de sprijinire şi recuperare a unor elevi.
Ca profesor în învățământul primar, evaluarea iniţială este foarte importantă pentru mine, deoarece prin intermediul acesteia aflu la ce nivel sunt elevii şi unde există anumite probleme. Ca atare pentru întocmirea unei planificării iniţiale, am ţinut cont de următoarele:
• în selecţia temelor, conţinuturilor de evaluat, cât şi a competenţelor, am ţinut seama de trăsăturile şi condiţiile specifice ale unor astfel de evaluări iniţiale de un nivel mediu de dificultate, care să permită analiza ulterioara a rezultatelor prin raportare la evaluările finale;
• am elaborat itemii și am conceput testele în funcție de particularitățile de vârstă ale copiilor;
• am trecut la elaborarea schemelor/baremelor de evaluare;
• am avut în vedere competentele specifice din programa aferenta anului anterior de studiu, respectiv cele din clasa I, corelate cu cele din programa pentru anul de studiu curent, putându-se astfel identifica cunostinte, abilitati/deprinderi care stau la baza anticiparii performantelor elevilor si, mai ales, care faciliteaza proiectarea activitatilor didactice prin corelare cu situatia reala a elevilor, prin trasee particularizate, cu caracter remedial sau stimulativ.
Dupa corectarea testelor initiale, in conformitate cu baremul de notare prin calificative (FB, B, S, I) rezultatele, fara sa fie facute publice, sunt comunicate elevilor și parintilor acestora in intalniri individuale, in care se vor discuta despre actiunile propuse pentru remedierea deficientelor in vederea asigurarii progresului scolar, pentru a stimula performanta, precum si masurile necesare de sustinere a elevului in familie. Tratarea diferenţiată a elevilor este absolut necesară pentru recuperarea rămânerilor în urmă (în cazul elevilor cu performanţe sub limita minimă admisă), dar şi pentru îmbogăţirea cunoştinţelor şi atingerea performanţei pentru elevii cu rezultate bune.
Pentru a crește impactul pozitiv al evaluării inițiale, am evidențiat reușitele elevilor până în acel moment. Aceste reacții au contribuit la creșterea încrederii în forțele proprii și au catalizat energii noi în direcția realizării planului individualizat de învățare. Atenția va fi concentrată întotdeauna pe aspecte care pot face obiectul schimbării, cu evitarea supraîncărcării elevilor cu excesiv de mult feedback transmis într-o singură sesiune. Se vor urmări căile de mers împreună înainte, prin împărtășirea ideilor și explorarea soluțiilor posibile și nu prin formularea excesivă de sugestii.
Evaluarea în general, deci și cea inițială, are rolul de a regla permanent și a forma în spiritul unor decizii realiste atât cu privire la curriculum cât și la resursele umane implicate. Importanța ei este cu atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul că „este mai ușor să previi decât să vindeci”. Astfel și în cadrul procesului de evaluare prevenirea și controlul sau monitorizarea permanentă a nivelului de reușită a elevilor pot contribui la intervenții și decizii pertinente și prompte din partea cadrului didactic.

Bibliografie:
CERGHIT, I, Metode de învăţământ, ediţia a IV-a, revăzută şi adăugită, Iaşi, Editura Polirom, 2006;
MANOLESCU, M., Evaluarea şcolară. Metode, tehnici, instrumente, Bucureşti, Editura Meteor Press, 2006;
PANŢURU, STAN, DOINA CORNELIA PĂCURAR – Curs de pedagogie, partea a II-a, Universitatea Transilvania Braşov, Braşov 1997