Páll Enikő

EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
– între modern și tradițional

Evaluarea reprezintă, în sens foarte larg, procesul de ”adunare de informaţie cu scopul de a lua decizii” (McLean, 1996).
Evaluarea dezvoltării copilului este un proces de colectare și interpretare a informațiilor cantitative și calitative privind particularitățile de dezvoltare și capacitatea de învățare a copilului. Procesul de evaluare a dezvoltării copilului se realizează în baza unui set de principii care guvernează procesul respectiv la toate nivelurile. Pentru grădiniță evaluarea are drept scop urmărirea progresului fiecărui copil pentru a putea facilita, optimiza sau dezvolta anumite abilităţi ori pentru a interveni în cazul unor comportamente atipice. Aşadar, informaţia obţinută în urma evaluării serveşte la: – evidenţierea competenţelor actuale ale unui copil şi ale aspectelor care mai trebuie formate/dezvoltate; – optimizarea/valorificarea maximală a potenţialului copilului; – recomandarea/planificarea intervenţiei. Evaluarea este un proces didactic complex, integrat structural şi funcţional în procesul educaţional din instituție ce constă în cunoașterea copilului și urmărirea progresului acestuia în raport cu el însuși.
Evaluarea este un proces continuu de colectare, documentare, analiză și utilizare a informaţiilor referitoare la dezvoltarea copilului, în scopul constatării potenţialului și necesităţilor lui. Un demers administrat de către o echipă de specialiști, într-un cadru temporal stabilit, cu utilizarea unor instrumente corespunzătoare. O sursă de date/informaţii administrate în scopul elaborării programelor de asistenţă individualizată a copiilor. O abordare comprehensivă, transversală domeniilor de dezvoltare a copilului. O parte a unor abordări și evaluări mai largi privind copilul și evoluţia lui (evaluarea mediului familial, implicarea părinţilor etc.)
Pentru a putea proiecta o intervenție educativă adecvată fiecărui copil în parte, precum şi adecvată grupului de copii, prin organizarea unor situații de învățare pozitivă pentru aceştia trebuie să folosim observația. După părerea mea observația este ceea mai eficientă metodă și dă ceea mai clară imagine despre copil și despre gradul lui de dezvoltare. Este una dintre cele mai vechi metode de cercetare nu numai ale educației, ci şi ale altor ştiinţe. Este important să observăm fiecare copil, în mod individual şi integrat, sub toate aspectele dezvoltării sale, a particularităților şi necesităților generale şi specifice de dezvoltare, dar şi cele ale grupului de copii. Observația este o parte importantă în munca evaluării și dezvoltării copilului. Prin observație, ținem cont de comportamentul copilului şi de schimbările susceptibile care pot interveni de la un moment la altul şi de la o activitate la alta. În plus copilul preșcolar are o evoluție permanentă şi rapidă, comportamentele şi competențele schimbându-se de la lună la lună, fiind important să ştim ce ne propunem să observăm şi în ce moment, pentru ce copil anume. Trebuie să cunoaştem cum se adaptează copilul unor situații noi şi care este stilul de reacție. Suntem mereu puşi în situația de a provoca situații investigative şi evaluative, integrate în activitățile care îi fac plăcere copilului.
Evaluarea progresului realizat de copil în dezvoltarea se presupune determinarea posibilităților de formare a conduitelor sociale, afective, cognitive, verbale, motrice ale copilului. Rezultatele evaluării ne sunt necesare pentru a preciza trebuințele specifice de dezvoltare ale fiecărui copil, în vederea determinării cu fidelitate a îngrijirilor şi a contextelor de învățare necesare atingerii maximului său de potențial. De asemenea, ne oferă indicatori pentru elaborarea strategiilor de învățare adecvate individualității fiecărui copil în parte şi a grupului de copii (covârstnici sau nu).
Evaluarea copilului se face în raport cu el însuşi. Este o evaluare continuă şi care urmăreşte care sunt progresele şi acumulările cantitative şi calitative ale copilului. Fiecare copil creşte şi se dezvoltă în propriul ritm de dezvoltare, propriile nevoi. Evaluarea este esențială ca metodologie de lucru în fiecare serviciu care oferă copilului servicii de creştere, îngrijire şi educare. Prin intermediul evaluării reuşim să:
• reparăm gradul de dezvoltare al copilului, ritmul său propriu de dezvoltare, reuşitele şi dificultățile copilului;
• elaborăm activitățile, pentru a adapta conținuturile la nevoile copiilor
• informăm familiile asupra competențelor copiilor lor şi asupra activităților pe care le propunem acestora şi care ar trebui continuate la domiciliu, argumentând deciziile noastre
• să informăm diverşii profesionişti (colegi sau din alte instituții) în ceea ce priveşte particularitățile de dezvoltare ale fiecărui copil în parte, pentru a reuşi să abordăm în echipă intervenția educativă preventivă sau recuperatorie (atunci când este cazul)
• să confirmăm profesionalismul nostru şi al instituției în care ne desfăşurăm activitatea, cu impact imediat asupra copiilor şi părinților lor, asupra comunității din care aceştia fac parte şi, indirect, asupra perspectivei sociale în ceea ce priveşte îngrijirea, creşterea şi educația copilului mic.