PROIECTUL – METODĂ DE EVALUARE
Proiectul reprezintă „o metodă complexă de evaluare, individuală sau de grup, recomandată profesorilor pentru evaluarea sumativă”. Elaborarea proiectului necesită o perioadă mai mare de timp (câteva zile sau câteva săptămâni) şi poate fi sarcină de lucru individuală sau de grup.
Poate presupune următoarele etape:
– stabilirea temelor pentru proiect, putând fi implicaţi şi elevii;
– stabilirea şi precizarea perioadei de realizare a proiectului;
– familiarizarea elevilor cu cerinţele specifice elaborării unui proiect;
– planificarea activităţii individuale sau de grup: formularea obiectivelor proiectului, constituirea grupelor de elevi, distribuirea/alegerea subiectului de către fiecare elev/grup de elevi, distribuirea/asumarea responsabilităţilor de către fiecare membru al grupului, identificarea surselor de documentare;
– desfăşurarea cercetării/colectarea datelor;
– realizarea produselor/materialelor;
– prezentarea rezultatelor obţinute;
– evaluarea proiectului.
Se indică elevilor ca în realizarea proiectului să respecte o structură:
a. Pagina de titlu (tema proiectului, numele autorului/ autorilor, şcoala, clasa, perioada de realizare);
b. Cuprinsul (titlurile capitolelor şi subcapitolelor);
c. Introducerea (referiri la importanţa temei, cadrul conceptual şi metodologic);
d. Dezvoltarea elementelor de conţinut prezentate în cuprins;
e. Concluzii;
f. Bibliografie;
g. Anexe.
Pe parcursul realizării proiectului, cadrul didactic oferă sprijin elevilor în desfăşurarea cercetării, în colectarea datelor necesare şi poate efectua evaluări parţiale. Evaluarea proiectului implică atât raportarea la calitatea produsului, cât şi la calitatea procesului, a activităţii elevului. În acest sens, este necesar ca profesorul să formuleze criterii clare, susceptibile de a asigura o evaluare obiectivă, şi să le comunice elevilor.
Proiectul este, în acelaşi timp, o metodă eficientă de evaluare, dar şi o metodă de învăţare interactivă, plasând elevul într-o situaţie de cercetare autentică, cultivând responsabilitatea pentru propria învăţare şi rezultatele acesteia. De asemenea asigură implicarea tuturor elevilor în realizarea sarcinilor propuse, promovează autoevaluarea, oferă posibilitatea aprecierii unor rezultate de diverse tipuri (cunoştinţe, capacităţi, abilităţi), permite exersarea şi evaluarea capacităţii de a observa, de analiză, sinteză, comparaţie, generalizare şi abstractizare, dezvoltarea competenţelor de relaţionare, de comunicare, stimulează creativitatea, facilitează dezvoltarea încrederii în propriile forţe.
Proiectul este un tip de probă în cursul căruia un elev trebuie să realizeze o activitate într-o perioadă variabilă de timp, care va avea ca rezultat un produs care trebuie evaluat. Se pot evalua anumite procese intelectuale prin proiecte de tipul documentului scris, de exemplu un raport de cercetare. Se recomandă să se folosească această tehnică dacă o abilitate tehnică sau intelectuală complexă este componenta principală a unui obiectiv educațional și dacă se urmărește mai mult produsul decât modul de a acționa al elevului.
Elevii pot fi îndrumați să realizeze proiecte de cercetare în timpul stagiilor clinice, deoarece pot urmări pe întreaga perioadă a desfășurării acestora diferite aspecte.
Lotul a fost reprezentat de către pacienţii internaţi în Clinica de Chirurgie, într-o anumită perioadă de timp, la care s-a stabilit diagnosticul de ocluzie intestinală şi care au fost supuşi unei intervenţii chirurgicale pentru această patologie. De la fiecare pacient s-au adunat o serie de parametri, ca sex, vârstă, număr de zile de spitalizare, semne și simptome prezente la internare, patologie medicală asociată, intervenţii chirurgicale în antecedente, medicaţie urmată anterior internării, mecanismul de producere al ocluziei, tipul procedurii efectuate, evoluţia postoperatorie, precum şi complicaţiile apărute. Datele obţinute au fost centralizate și folosite ulterior pentru analiza statistică a lotului studiat.
S-au întocmit grafice privind distribuţia pe vârste a lotului de pacienţi studiați, distribuţia cauzelor tumorale/non-tumorale ale ocluziilor pe grupe de vârstă, distribuţia tumorilor de tub digestiv întâlnite. Parametrii mai sus menționati au fost prelucrați statistic pentru a putea obține un studiu retrospectiv. Rezultatele obținute indică următoarele:
– în ultimele 2-3 decenii incidența cancerului colo-rectal a crescut semnificativ ocupând în prezent primul loc în cancerele de tub digestiv.
– repartiția pe grupe de vârstă arată că după vârsta de 75 ani cancerul de colon și rect reprezintă 30-40% din totalul neoplaziilor. Aceasta demonstrează ca formele complicate de cancer colonic au un prognostic mai rezervat la pacienții vârstnici, ținând cont de prezența tarelor asociate, față de bolnavii tineri, la care prognosticul este influențat în principal de stadiul evolutiv al tumorii.
– repartizarea pe sexe a cazurilor arată o diferență nesemnificativă.
– repartiția în funcție de mediul de proveniență arată o predominanță netă a bolii în mediul urban. Acest lucru poate fi legat de obiceiurile alimentare și în primul rând de consumul ridicat de grăsimi și de dieta săracă în fibre vegetale la populația urbană. Pe de altă parte frecvența crescută a cancerului colorectal complicat la populația urbană pare să fie de neexplicat, considerându-se că nivelul de pregătire medicală este mai ridicat, posibilitățile de diagnostic mai facile și nu ar trebui să se ajungă la forme evolutive avansate de boală.
Bibliografie:
Cucoş C., (coord.), „Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice”, Editura a II-a revăzută şi adăugită, Editura Polirom, Iaşi, 2008
Cerghit I., „Metode de învăţământ”, Ed. a IV-a, Editura Polirom, Iaşi, 2007
Cerghit I., „Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii”, Editura Aramis, Bucureşti, 2002
Sandu I., Metodica predării specialității, Curs pentru maiștri-instructori, 2016
OMER FERIHAL / LICEUL TEORETIC “GEORGE EMIL PALADE” CONSTANȚA / ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ – CALIFICAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
29
aug.