EVALUAREA ACTIVITĂŢII PREŞCOLARILOR ÎN GRĂDINIŢA – între modern și tradițional
Ultimele decenii au înregistrat preocupări de amploare fără precedent pentru sporirea eficienţei învăţământului, pentru valorificarea mai bună a potenţialului educativ al copilului.
În ansamblul problematicii pe care o generează aplicarea reformei în învăţământ, evaluarea devine o dimensiune esenţială a procesului curricular şi o practică efectivă la clasă.
Componenta de bază a reformei învăţământului, evaluarea a fost cea dintâi supusă schimbărilor, ea aducând materialul unei diagnoze care să reprezinte punctul de sprijin pentru restructurările ulterioare. Putem vorbi de o reformă a evoluării rezultatelor şcolare, dependent în complicatul proces educaţional. Evaluarea face dovada calităţii actului de predare, oglindit în calitatea învăţării, iar elevului si familiei acestuia le dă măsura nivelului învăţării.
Procesului de învăţământ i se asigură prin planificare, o perspectivă socială, economică, politică amplă, în timp şi în spaţiu, obiective care se precizează în trepte , pe măsură ce programarea se apropie de condiţiile concrete în care va fi realizat.
Evaluarea nivelului de pregătire a copilului are un rol esenţial, întrucât constituie o modalitate obiectivă de punere în evidenţa a randamentului obţinut şi reprezintă un mijloc important de învăţare, cât şi al celei de instruire, furnizând totodată informaţia necesară pentru adaptarea pe baze ştiinţifice a unor măsuri de ameliorare a acestei activităţi.
Aprecierea rezultatelor, în comparaţie cu obiectivele propuse constituie aspectul cel mai important al evaluării, oferind posibilitatea de a culege datele necesare cu privire la dezvoltarea psihofizică a copilului , precum şi date despre nivelul de cunoştinţe şi deprinderi ale acestuia.
Se urmăreşte prin aceasta, să se realizeze însuşirea tematicii, sistematizarea şi consolidarea celor învăţate anterior. În urma rezultatelor obţinute, se impune stabilirea de programe suplimentare de instruire pentru cei cu rezultate foarte bune şi programe de recuperare pentru cei cu rezultate mai puţin bune.
Buna cunoaştere psihologică a copilului e importantă în preşcolaritate cu atât mai mult cu cât la această vârstă, evoluţia e foarte rapidă şi diversificată, iar cadrele didactice trebuie să-şi adapteze activitatea la particularităţile copiilor.
În activitatea din grădiniţă , actul de evaluare are drept scop măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor dobândite de copii în cadrul actului educaţional. În acelaşi timp, evaluarea urmăreşte şi aspectele formative ale muncii educatoarei, concretizată în modalităţile de abordare a schimbării, în atitudinile şi comportamentele dobândite de copilul preşcolar prin procesul de învăţământ.
Pentru activitatea concretă de evaluare desfăşurată de un cadru didactic, premisele esenţiale sunt: cunoaşterea teoretică şi concretă a particularităţilor copiilor, competenţa scopurilor definite, operaţioalizarea inventarului de performanţe posibile pe care le oferă curriculum-ul oficial.
Evaluarea va sluji mai bine obiectivele procesului de învăţământ, dacă va fi integrată în acest proces şi nu se va constitui printr-o activitate anterioară lui. Trebuie integrată în actele de predare – învăţare conducând la ameliorarea lor continuă, deci la îmbunătăţirea lor continuă și atingerea performanţelor cu condiţia însă să se respecte anumite cerinţe psihopedagogice.
După funcţiile pe care evaluarea le îndeplineşte în cadrul procesului mai larg al stimulării potenţialului biopsihic al copilului şi al optimizării parametrilor generali ai dezvoltării acestuia, formele de evaluare utilizate în grădiniţă sunt:
Evaluarea iniţială – care constă în aprecierea nivelului general al dezvoltării copilului la intrarea în grădiniţă sau în momentul integrării lui în diferite categorii de vârstă ale preşcolarităţii. Constituie o premisă determinantă în proiectarea demersului didactic şi o condiţie a reuşitei acesteia.
Obiectivele evaluării iniţiale sunt orientate spre cunoaşterea capacităţilor generale de învăţare ale copiilor, a nivelului de cunoştinţe, deprinderi, abilităţi necesare desfăşurării programului de instruire care urmează. Evaluarea se desfăşoară oral sau scris şi stabileşte un diagnostic real şi obiectiv, care poate îndeplini funcţia predicativă, deci va indica traseul demersului didactic ce urmează a fi desfăşurat în trei planuri:
– modul adecvat de predare – învăţare a noului conţinut;
– continuarea unui program de recuperare pentru tot colectivul de copii;
– măsuri de sprijinire şi recuperare pentru o parte din copii;
Evaluarea continuă – (formativă sau de progresa) o găsim în derularea tuturor activităţilor curente din cadrul grădiniţei şi care operează în diferite forme:
– a observării continue a comportamentului copiilor, a surprinderii reacţiilor pe acre ei le au la solicitări diverse, a semnalării progreselor pe care le obţin prim trecerea de la o sarcină la alta;
– a recompensării succeselor pe care copii le obţin în învăţare prin formule de genul: „bravo!”, „foarte bine!”
– a atitudinilor de sprijin , de încurajare pentru depăşirea anumitor obstacole şi dificultăţii de învăţare prin formulele: „se poate şi mai bine!”, „mai încearcă o dată!”
Trebuie să se reţină faptul că, din moment ce obiectivele îi vizează pe toţi copiii, sarcina didactică din proba sau fişa de evaluare este aceeaşi pentru toţi copiii, pentru că diferenţierea şi individualizarea sunt strategii ale învăţării şi nu ale evaluării.
Evaluarea sumativă –intervine de obicei, la capătul unei componente tematice care se desfăşoară pe o durată mai marte de timp sau la sfârşit de semestru –când sunt revizuite cunoştinţele, deprinderile,abilităţile dobândite în acest interval – cu scopul explicit al întăririi şi stabilizării noilor comportamente achiziţionate.
În concluzie, evaluarea nivelului de pregătire a copilului, este impusă de trei aspecte esenţiale:
• respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale;
• găsirea unor metode şi mijloace adecvate pentru ca evaluarea să contribuie la dezvoltarea personalităţii copilului preşcolar;
• să răspundă sarcinii grădiniţei de a pregăti copii pentru integrare cu succes în activitatea şcolară.
„ Orice cunoştinţă oricât de abstractă ar fi, o putem utiliza la orice vârstă cu condiţia de a o traduce în limbajul gândirii copilului.” J. S.BRUNER
BIBLIOGRAFIE:
Laboratorul preşcolar
Reviste „Învăţământul preşcolar 3-4/2001”
Revista „Învăţământul preşcolar 3-4/1997”
OGREZEANU CRISTINA SI ANCA LAVINIA ADRIANA / Gradinița cu program normal Cerașu
29
aug.