EVALUARE 2022

Nilă Roxana / Grădinița cu P. P. „TUDOR VLADIMIRESCU”, CRAIOVA

CONCEPTUL DE EVALUARE

În sens larg, „evaluarea este acea activitate prin care sunt colectate, prelucrate şi interpretate informaţiile privind starea şi funcţionarea unui sistem, a rezultatelor pe care le obţine, activitate ce conduce la aprecierea acestora pe baza unor criterii, standarde şi prin care este influenţată evoluţia sistemului” (Radu, I. T., 2008, p.18).
La nivel de macrosistem, prin evaluare se măsoară şi se apreciază eficienţa sistemului de învăţământ ca subsistem al sistemului social, respectiv nivelul de atingere a finalităţilor educaţionale prestabilite.
La nivel de microsistem, al activităţilor instructiv-educative concrete, evaluarea are ca scop cunoaşterea randamentului şcolar, respectiv a raportului dintre performanţele realizate şi demonstrate de elevi şi performanţele anticipate şi proiectate de cadrul didactic.
Dacă ȋn şcoala tradiţională aceasta se realiza strict prin evaluarea cunoştinţelor, ȋn şcoala modernă aceasta se extinde şi asupra celorlalte componente – capacităţi, deprinderi, atitudini, competenţe.
Putem spune că evaluarea a devenit parte integrată a procesului didactic, ȋn ultimele decenii discutându-se foarte mult despre evaluarea formative – evaluarea ca mijloc de formare a elevului şi mijloc de observare a competenţelor acestuia, integrată constant şi operativ pe tot parcursul procesului instructiv.
Evaluarea modernă nu reprezintă un scop ȋn sine, un control, ci se realizează ȋn vederea unor decizii ameliorative, având caracter reglator.
Acoperă atât domeniile cognitive, cât şi pe cele afective şi psihomotorii ale ȋnvăţării vizând astfel dezvoltarea holistică a copilului.
Conceptul de evaluare particularizat pentru ȋnvăţământul preşcolar, păstrează caracteristicile evaluării unei activităţi didactice, dar cu note specifice, determinate de treapta de ȋnvăţământ şi de natura conţinutului evaluat.
Evaluarea copiilor de vârstă timpurie se realizează ȋn modalităţi specifice acestui nivel de educare şi instruire având ȋn vedere faptul că achiziţionarea de cunoştinţe nu reprezintă un scop ȋn sine ȋn această etapă de vârstă.
Învăţământul preşcolar nu face din transmiterea de cunoştinţe un obiect expres de preocupare, ci se foloseşte de cunoştinţe pentru a uşura şi optimiza procesul integrării copilului ȋn mediul social cât şi pentru a declanşa şi stimula potenţialul biopsihic al copilului.
După rolul evaluării ȋn dezvoltarea şi stimularea potenţialului biopsihic al copilului, formele de evaluare utilizate ȋn preşcolaritate sunt:
=>Evaluarea iniţială – ce consta ȋn aprecierea nivelului general de dezvoltare a copilului la momentul integrării lui ȋn grădiniţă (la inceperea anului scolar)
=>Evaluarea continuă (de progres) sau formativă – se regăseşte ȋn derularea tuturor activităţilor desfăşurate cu preşcolarii, având rol de reglare a intregului proces instructiv-educativ.
Se realizează prin – observarea continuă a comportamentului preşcolarului ȋn cadrul activităţilor, surprinderea reacţiilor la diverse solicitări, semnalarea progreselor sau a stagnărilor, recompensarea succeselor copiilor prin formule premiale precum “Bravo!”, “Te-ai descurcat foarte bine”, atitudine de sprijin şi ȋncurajare ȋn vederea depăşirii anumitor obstacole etc.
=>Evaluarea sumativă (cumulativă) – realizată de obicei la sfârşitul unei componente tematice care se desfăşoară pe o perioadă mai mare de timp, la sfârşit de semestru sau la sfârşit de an şcolar când se revizuiesc cunoştinţele, deprinderile, abilităţile dobândite ȋn acest interval.
După criterii psihopedagogice, sociologice şi docimologice funcţiile evaluării realizate ȋn cadrul activităţilor sunt:
=>Funcţia constatativă şi diagnostică – de cunoaştere, constatare a conţinuturilor evaluate şi de explicare a situaţiei existente, care sunt factorii şi condiţiile care au generat-o;
=>Funcţia reglatorie – ȋn urma activităţii de evaluare educatoarea identifică progresele, stagnările şi eventualele lacune ȋn asimilarea conţinuturilor şi trece la corectarea şi ameliorarea acestora prin activităţi recuperatorii;
=>Funcţia predictivă- de ameliorare şi prognoză, se concretizează ȋn deciziile de ameliorare şi ȋn predicţia evoluţiei activităţilor ce vor fi realizate ȋn continuare;
=> Funcţia motivaţională – de ȋncurajare, motivare a copilului pentru a-i genera un imbold pentru autodepăşire.

BIBLIOGRAFIE:
1. Ionescu, M. Radu, I.,1995, Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca;
2. Glava, C., Glava, A.,Bout, O., 2008, Pedagogia şi Didactica învăţământului primar şi preşcolar, Ed. Echim, Sighetu-Marmaţiei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *