NECULA ALINA / GRĂDINIȚA CU P. N. SLOBOZIA BRADULUI

EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
-între modern și tradițional-

„Dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influenţează mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l în consecinţă! ( R. Ausubel , 1981)
Evaluarea reprezintă totalitatea activităților prin care se achiziționează, organizează și interpretează datele dobândite în urma aplicării unor metode și instumente de măsurare, formulate în conformitate cu obiectivele și tipul evaluării, în funcție de conținutul și grupul de lucru vizat, în scopul emiterii unei judecăți de valoare pe care se bazează o anumită decizie în plan educațional.
În învățământul preșcolar, evaluarea menține caracteristicile evaluării activității didactice, urmărind măsurarea și aprecierea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor achiziționate de copii în cadrul actului educațional.
Având în vedere faptul că activitatea din grădiniță are, cu preponderență, un caracter formativ-educativ, cu finalități de perspectivă, ce nu pot fi concretizate pe termen scurt, ci pas cu pas, în colaborare cu alți factori educaționali, evaluarea este una fragmentară și incompletă, deoarece unele rezultate pot apărea în ciclul primar sau chiar mai târziu.
În cadrul activităților din grădiniță se pot utiliza două categorii de metode și tehnici de evaluare:
a.) Tradiționale care includ probele scrise, probele orale și cele practice;
Probele scrise: sunt mijloace de evaluare utilizate sub diferite forme (test, referat, temă pentru acasă), însă la nivel preșcolar sunt întâlnite sub forma testelor sau a fișelor de evaluare;
Proba orală: este una dintre cele mai răspândite și utilizate metode și contribuie la dezvoltarea capacității de exprimare calitativă, asigură o conexiune inversă rapidă și dezvoltă capacitatea de expunere liberă, de exemplificare și de interpretare proprie;
Lucrările practice: acestea sunt utilizate pentru verificarea priceperilor, deprinderilor, abilităților și competențelor asimilate de către preșcolar;
b.) Alternative care includ: observarea sistematică a comportamentului copilului, portofoliul preșcolarului, autoevaluarea, proiectul, fișa de evaluare individuală etc.
Spre deosebire de metodele tradiționale de evaluare care urmăreau evaluarea rezultatelor preșcolarilor obținută pe o anumită perioadă de timp, metodele complementare/alternative realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legătură cu învățarea și au la bază rezultatele obținute pe o perioada îndelungată de timp, vizând formarea unor capacități, competențe, aptitudini etc.
Observarea sistematică a comportamentului preșcolarului: permite colectarea unor informații care vizează personalitatea copilului: interesul, gradul de concentrare, echilibrul emoțional, starea de sănătate, nevoia de comunicare și relaționare. Obsevarea este foarte importantă în educația centrată pe copil, fiind considerată baza evaluării preșcolarului.
Portofoliul preșcolarului: înglobează sarcinile rezolvate de către copil pe parcursul unui semestru sau an școlar și poate conține: fișe de lucru, lucrări practice sau artistico-plastice, rezultate la concursuri, notații ale cadrului didactic.
Autoevaluarea este o formă de trecere la autonomie. Există activități pe care preșcolarul nu le poate autoevalua fără un exercițiu prealabil, iar atunci când acesta se autoevaluează rezultatele sunt superioare.
Proiectul este o formă de evaluare complexă care se desfășoară pe o perioadă mai amplă de timp oferind preșcolarilor ocazia de a se afla într-o situație autentică de cercetare. Prin intermediul acestuia, copiii pot investiga un anumit subiect, folosind diferite metode, instrumente, cunoștințe.
Schimbările apărute în învățământul preșcolar au determinat apariția unor strategii noi de evaluare. Dacă în activitarea de predare, cadrul didactic poate utiliza metode activ-participative, evaluarea, la rândul său, trebuei să fie coerentă cu noile strategii de predare-învățare, fapt pentru care au apărut metodele interactive de evaluare. Cele mai întâlnite metode și procedee interactive de evaluare în învățământul preșcolar sunt: Turul galeriei, Scaunul autorului, Ciorchinele, Diagrama Venn, Cubul, R.A.I., Metoda colțurilor etc.
Turul galeriei- aceasta se utilizează dupa rezolvarea de către copii a unor sarcini primite în grup. Rezultatele activităților sunt expuse, iar preșcolarii vor formula aprecieri despre modul în care au fost rezolvate sarcinile.
Scaunul autorului- este un procedeu prin care li se oferă copiilor ocazia de a se autocunoaște, autoevalua, de a realiza un dialog cu membrii grupei.
Ciorchinele- este utilizată cu scopul de a exersa gândirea liberă a copiilor și de a reactualiza cunoștințele asimilate anterior.
Diagrama Venn- poate fi aplicată în activități de observare, povestire, joc didactic sau convorbire.
R.A.I.- este o metodă de evaluare care îmbină cu succes competiția și colaborarea și permite realizarea unui feed-back rapid.

BIBLIOGRAFIE:
1. Cucoș, C. (2006). Pedagogie, Ediția a II-a revăzută și adăugită. Iași: Polirom.
2. Voiculescu, E. (2003). Pedagogie preșcolară, Ediția a doua, revizuită. București: Aramis.
3. Chiriac, M. Evaluarea- Ghid al activității din grădiniță- studiu științific.
4. www.didactic.ro