Moise Marilena Monica / Școala Gimnazială Nr. 190, București

Portofoliul – metodă complementară de evaluare – valențe formativ-educative

Din perspectiva practicii școlare, metodele și tehnicile de evaluare au fost îmbunătățite în vederea asigurării unor corelații viabile între activitatea de predare- învățare și evaluare.
Spre deosebire de metodele tradiționale care „ realizează evaluarea rezultatelor școlare obținute pe un timp limitat și de regulă cu o arie mai mare sau mai mica de conținut, dar oricum definită – metodele complementare prezintă cel puțin două caracteristici:
– pe de o parte realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legătură cu instruirea/ învățarea, de multe ori concomitant cu aceasta;
– pe de altă parte privesc rezultatele școlare obținute pe o perioadă mai îndelungată, care vizează formarea unor capacitate, dobândirea de competențe și mai ales schimbări în planul intereselor, atitudinilor, correlate cu activitatea de învățare.”(Ion T. Radu, 2000)
Alături de alte metode complementare de evaluare, (cum ar fi, hărțile conceptuale, studiul de caz, proiectul, investigația, jurnalul reflexiv, interviul etc.) portofoliul conferă tehnicilor de evaluare un grad ridicat de activism, prin promovarea colaborării dintre cadrul didactic și elev, constituie o sarcină de lucru interactivă, productivă a cărei rezolvare stimulează activitatea de învățare de tip euristic.
Portofoliul reprezintă o metodă de evaluare prin care profesorul „poate să urmărească progresul elevilor săi, în plan cognitive, atitudinal și comportamental – la o anumită disciplină, de-a lungul unui interval mai lung de timp(un semestru sau un an școlar). Reprezintă un pact între educat și profesorul care trebuie să-l ajute pe acesta să se autoevalueze” (Crenguța L. Oprea, 2009)
Printre valențele formative ale evaluării cu ajutorul portofoliului se pot aminti următoarele:
– implică în mod activ elevii în rezolvarea sarcinilor de lucru;
– asigură un pronunțat caracter aplicativ cunoștințelor;
– oferă o perspectivă de ansamblu asupra activității elevului pe o perioadă mai lungă de timp;
– imprimă un caracter interactiv demersului de predare- evaluare, fiind un demers adaptat nevoilor de particularizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev;
– valorifică și stimulează potențialul creativ și originalitatea copiilor.
Metoda portofoliului este o tehnică de evaluare prin care se stimulează creativitatea, ingeniozitatea, perseverența și originalitatea copiilor.

Portofoliul cuprinde „o selecție dintre cele mai bune lucrări sau realizări personale ale elevului, cele care îl reprezintă și care pun în evidență progresele sale; care permit aprecierea aptitudinilor, talentelor, pasiunilor, contribuțiilor personale. Alcătuirea potofoliului este o ocazie unică pentru elev de a se autoevalua, de a-și descoperi valoarea competențelor și eventualele greșeli. În alți termeni, portofoliul este un instrument care îmbină învățarea cu evaluarea continuă, progresivă și multilaterală a procesului de activitate și a produsului final. Aceasta sporește motivația învățării.”(Ioan Cerghit, 2002)

Bibliografie:
– Cerghit Ioan – Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și strategii, Editura Aramis, București, 2002
– Oprea Crenguța Lăcrămioara- Strategii didactice interactive, EDP, București, 2009
– Radu Ion T.- Evaluarea în procesul didactic, EDP, București, 2000.