VIRGINIA MARIN SI ALINA NICOLETA PANAIT / Șc. Gimn. „Geo Bogza”, sector 1, București

Evaluarea modernă versus evaluarea tradițională

Evaluarea în procesul didactic este unul din domeniile cele mai des studiate ale activității de învățământ. Abordarea problemelor pe care le comportă procesul evaluativ se înscrie în ansamblul acțiunilor care se întreprind pentru modernizarea și perfecționarea învățământului în societatea contemporană.
Evaluarea reprezintă un moment esențial al activității didactice. Ea face parte integrantă dintr-un tot, fiind în strânsă corelație cu celelalte activități prin care se realizează procesul de învățământ, respectiv predarea și învățarea.
De-a lungul timpului, conceptul de evaluare a evoluat, putând fi identificate trei categorii de definiţii. Astfel, până în anul 1950, a evalua însemna a măsura rezultatele elevului. Mai târziu, înţelesul său s-a referit la stabilirea unor corespondenţe între rezultatele învăţării şi obiectivele operaţionale prestabilite. Astăzi, prin evaluare se înţelege formarea unor judecăţi de valoare privind procesul şi produsul învăţării realizate de elev, pe baza unor criterii calitative, bine stabilite anterior, în vederea luării unor decizii în funcţie de semnificaţia demersului evaluativ: de reglare/ ameliorare, de selecţie, de certificare etc.
Evaluarea urmărește îmbunătățirea rezultatelor obținute de elevi, individual sau în grup.
Dacă evaluarea tradițională punea accent pe verificarea volumului de cunoștințe acumulat până la un moment dat, evaluarea modernă pune în valoare capacitățile de investigație, spiritul critic, abilitățile și atitudinile celui evaluat. Așadar, aceasta pune accent pe problemele calitative, vizând competenţa, respectiv capacitatea de a rezolva o problemă într-un context dat.
Scopul evaluării este acela de a perfecționa procesul educativ. Din perspectiva modernă a înțelegerii evaluării școlare se desprinde ideea potrivit căreia, pentru a aprecia ceva trebuie să-i dăm valoare. Valoarea obiectului evaluat constă în conformitatea lui cu o normă ideală. Noțiunea de evaluare combină realul (obiectul de evaluat) cu idealul (valoarea etalon). Astfel, a evalua înseamnă a stabili relații între:
 ceea ce a învățat elevul și ceea ce ar trebui să știe sau să facă;
 un comportament manifestat de elev în situații concrete și un comportament „țintă”, pe care am dori să-l manifeste;
 realitate și un model ideal.

În continuare vom face o paralelă între evaluarea tradițională și cea modernă.
În concluzie, evaluarea este un proces continuu a cărui importanţă creşte neîncetat pentru că numai cu ajutorul ei se realizează funcţia de reglare a procesului de învăţământ, în funcţie de scopul şi obiectivele propuse, dar și a comportamentelor umane, precum și funcția de stimulare a performanţelor obţinute și a comportamentelor.