EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
– între modern și tradițional
METODE, TEHNICI, STRATEGII: Exemple de bune practici
Anul acesta școlar vine cu noutăți legate de împărțirea anului în 5 module (separate prin vacanțe) și o singură medie încheiată la finalul anului școlar pentru fiecare disciplină în parte (eliminarea celor două semestre). Dacă prima noutate nu este chiar o noutate pentru că și până acum cei din primar aveau aceste 5 module de școală cu vacanțe în octombrie, decembrie, februarie (intersemestrială), de Paște și vacanța mare , eliminarea semestrelor aduce un impact masiv pe partea de evaluare care trebuie foarte bine corelată cu planificarea activităților de predare-învățare dar și cu evoluția individuală a fiecărui elev.Evaluarea unei discipline nu se face la finalul anului de predare și nu se identifică cu examenele finale/ naționale pentru anumiți ani de studio (a-II-a, a-IV-a, a-VI-a, a-VIII-a, a-XII-a)
În cazul evaluării tradiționale, noțiunile caracteristice se referă la a examina, a verifica, a asculta, a controla, a verifica, a sancționa, a nota prin metode tradiționale, aplicate periodic fiind centrată pe cunoștințe și atingerea obiectivelor educaționale prestabilite. Solicită memorarea și nu dezvoltarea creativității fiind centrată pe produs și restrictivă, eliminând domenii precum atitidinile,comportamentele și trăsăturile de personalitate.
Din perspectiva evaluării moderne, evaluarea e sininimă cu aprecierea, optimizarea, luarea deciziilor, emiterea de judecăți de valoare.. Se realizează pe tot parcursul procesului instructiv- educativ, nu e un control, cuprinzând o gamă largă de domenii ale învățării (cognitiv, afectiv, atitudinal, psihomotor) fiind centrată pe competențe și pe elev. E holistică și transparentă fiind preocupată și de feed-back. E activă, dinamică, formativă, cu tehnici și metode adecvate particularităților situației didactice concrete (observare sistematică, portofoliu, proiect, investigația). Profesorul e un îndrumător, organizator, motivând elevul care se transformă în partener cu drepturi egale.
Evaluarea reprezintă totalitatea activităților prin care se colectează, se organizează şi se interpretează datele obţinute în urma aplicării unor instrumente de măsurare în scopul emiterii unei judecăți de valoare pe care se bazează o anumită decizie în plan educaţional.Prin evaluare, profesorul verifică progresul elevilor, îşi identifică aşteptările în raport cu nivelul fiecărei clase şi îşi adaptează instrumentele de evaluare în funcţie de posibilităţile reale ale colectivului de elevi, apreciind progresul individual. Evaluarea presupune trei etape principale:
-măsurarea rezultatelor şcolare prin procedee specifice utilizând instrumente adecvate scopului urmărit (probe scrise, probe orale, probe practice, proiecte, portofolii);
-aprecierea rezultatelor pe baza unor criterii unitare (bareme de corectare şi notare, descriptori de performanţă);
-formularea concluziilor desprinse ca urmare a interpretării rezultatelor obţinute în vederea adoptării unei decizii educaţionale adecvate.
Metode tradiţionale
1. Probele orale sunt realizate pe baza unei conversaţii prin care profesorul urmăreşte identificarea cantităţii şi calităţii instrucţiei ; conversaţia poate fi individuală, frontală sau combinată şi are avantaje (se realizează o comunicare între profesor şi elevi, feed-back-ul este mult mai rapid, dezvoltă capacităţile de exprimare ale elevilor); are şi dezavantaje deoarece obiectivitatea este diminuată de intervenţia unei multitudini de variabile, de starea de moment a profesorului, gradul diferit de dificultate a întrebărilor puse, de starea psihică a elevilor ,deoarece ascultarea este realizată prin sondaj şi nu toţi elevii pot fi verificaţi.
Acest tip de metodă se poate folosi direct, pe parcursul orei sau intercalt în cadrul metodelor moderne, de prezentare a rezultatelor unei investigații individuale sau de echipă, în funcție de rolul pe care elevul îl are în cadrul echipei (prezentator, narator, om de știință, invitatetc)
2. Verificarea scrisă, are multe avantaje: elevii pot prezenta achiziţiile educaţiei fără intervenţia profesorului, în absenţa unui contact direct cu acesta; anonimatul lucrării, uşor de realizat, permite o diminuare a subiectivităţii profesorului; oferă posibilitatea verificării unui număr mare de elevi într-un interval de timp determinat; rezultatele sunt raportate la un criteriu unic de validare, constituit din conţinutul lucrării scrise; avantajează elevii timizi sau care se exprimă defectuos pe cale orală. Dezavantajul este faptul că implică un feed-back mai slab, adică unele erori sau neîmpliniri nu pot fi eliminate operativ prin intervenţia profesorului.
Se pot utiliza instrumente moderne de tip Google forms, Kahoot, Padlet, Wordwall realizate de profesor, de pe internet sau chiar realizate de elevi în cazul proiectelor. Sunt mai atractive, interactive și se pot aplica pe un interval de timp mai scurt decât un test obișnuit.
3. Probele practice presupun identificarea capacităţilor de aplicare în practică a cunoştinţelor dobândite, a gradului de încorporare a unor priceperi şi deprinderi, concretizate în anumite suporturi obiectuale sau activităţi materiale.
La fizică utilizez aceste probe în cazul verificării deprinderilor de utilizare a instrumentelor de măsură și a dispozitivelor din trusa de fizică. Se poate extinde în cadrul investigațiilor și experimentelor necesare în studiul fenomenelor fizice și a proiectelor alese individual sau în echipe. În ultima perioadă, am utilizat frecvent experimente virtuale sau simulări unde elevii au nevoie de aptitudini speciale
La fizică folosesc și aplicații de pe telefon care transformă telefonul în instrument de măsură pentru diferite mărimi fizice de exemplu: Gauss meter care a permis elevilor să vizualizeze și să măsoare câmpul magnetic terestru sau al magneților utilizați, permițându-mi să constat ce au învățat, analog AC Magnetic Field Meter, Frequency Generator pentru generare unde de frecvențe diferite, Lux Light Meter ce permite măsurarea intensității luminoase, Sound Meter pentru intensitatea sunetului,
Metodele alternative de evaluare urmăresc accentuarea acelei dimensiuni a acţiunii evaluative care oferă elevilor suficiente şi variate posibilităţi de a demonstra ceea ce pot să facă (priceperi, deprinderi, abilităţi).
1. Observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor, oferă profesorului informaţii privind performanţele elevilor din perspectiva capacităţii lor de acţiune şi de relaţionare, a competenţelor şi abilităţilor de care dispun. Informaţiile pot fi înregistrate folosind: fişa de evaluare, scara de clasificare, lista de control/ lista de verificare.
Fișele de lucru cu indicații și cerințe punctuale sunt utile pentru că trasează / dirijează modul de înțelegere a etapelor lecției dându-le elevilor posibilitatea să tragă singuri concluzii și să formuleze enunțuri sau exemple din viața de zi cu zi.
2. Investigaţia oferă elevului posibilitatea de a aplica în mod creativ cunoştinţele însuşite în situaţii noi şi variate, pe parcursul uneia sau mai multor ore de curs. Se organizează individual sau pe grupe de lucru, iar aprecierea modului de realizare a investigaţiei este de tip holistic.
Manualele alternative de fizică prezintă la finalul fiecărei unități de învățare o listă orientativă de investigații/ probleme- întrebări a căror rezolvare necesită investigații/ cercetări/ experimentări. Se poate stabili de la începutul anului școlar lista celor care își aleg temele de investigat.
3. Proiectul este o activitate mai amplă decât investigaţia. Se iniţiază în clasă, prin definirea şi înţelegerea sarcinii – eventual şi prin începerea rezolvării acestuia, se continuă acasă pe parcursul câtorva zile sau săptămâni, timp în care elevul se consultă permanent cu profesorul – şi se încheie tot în clasă, prin prezentarea în faţa colegilor a unui raport asupra rezultatelor obţinute şi a produsului realizat. Poate fi realizat individual sau în grup.
La fizică unele din proiectele realizate de elevi se regăsesc în articolele revistei de specialitate pe care o coordonez. Domeniile dezvoltate în cadrul revistei sunt anunțate din timp elevilor și există termene de trimitere a materialelor impuse de periodicitatea de apariție (online) a revistei (premiată la nivel de sector și municipiu).Alte tipuri de proiecte se bazează pe aplicații de tip Animaker (elevii pot să realizeze filmulețe în care să surprindă atât imagine de pe interfața device-ului propriu, cât și vocea proprie) sau Book Creator (unde elevii pot realiza o carte creativă pe o temă dată folosind poze, vocea lor, filmările lor iar cartea , la final, poate fi ascultată integral). Întotdeauna realizările elevilor pot fi folosite ca material auxiliar în cadrul orelor de predare-învățare, elevii fiind motivați să încerce și ei ce au încercat colegii lor mai mari sau să încerce ceva nou)
4. Portofoliul este un mijloc de evaluare pe o perioadă mai lungă, reflectă progresul elevului pe mai multe planuri. Această modalitate de evaluare trebuie adaptată la un anumit context care ţine cont de: specificul disciplinei, vârsta, nevoile şi abilităţile elevului, performanţele atinse prin învăţare.
În ultima perioadă, utilizarea în continuare a platformelor educaționale surprinde mai eficient și sistematizat evoluția educațională a fiecărui elev, fiind ușor de încărcat pe platformă întrebări, fotografii, rezolvări ale fișelor etc
5. Testul docimologic asigură o obiectivitate mai mare şi eficientizează examinările tradiţionale. Permite standardizarea condiţiilor de examinare, a modalităţilor de notare aducând astfel un spor de obiectivitate.
Google forms este una dintre cele mai populare metode de chestionare online. Modelul testului clasic din clasă este ușor de adaptat în cadrul acestei aplicații. Întrebarile pot fi grilă, cu unul sau mai multe răspunsuri corecte, sau pot fi întrebări cu răspuns liber. Permite conceperea unor formulare care pot fi utilizate pentru a obține feedback, pentru a trimite confirmări de participare la un eveniment, dar și pentru a crea teste scrise. Serviciul permite profesorului să includă imagini sau video pentru interpretare sau ca material de reflecție pentru elev. Elevii pot primi atât întrebări deschise, cât și închise, cu mai multe variante de răspuns, sau nu.Funcția Quiz permite, pe mai departe, oferirea de feedback prompt. Elevii pot afla imediat dacă la un test cu răspunsuri la alegere au răspuns corect sau nu.Putem să includem explicații pentru răspunsul greșit, explicații pe care elevul să le primească de îndată ce a terminat testul. În plus, elevii pot relua testul. Există aplicații care îți permit să limitezi timpul de completare.
6. Autoevaluarea are un rol esenţial în întregirea imaginii elevului din perspectiva judecăţii de valoare pe care o emite profesorul.
Mentimeter este o aplicație care îți permite să interacționezi cu un grup țintă în timp real. Este un instrument pentru sondaje unde poți pune întrebarea și grupul țintă poate da răspunsul folosind un telefon mobil sau orice alt dispozitiv conectat la internet. Ea permite utilizatorilor să creeze prezentări și să primească feedback în timp real la cursuri, întâlniri, conferințe și alte activități de grup. Utilizatorii pot primi feedback prin sondaje în direct, diagrame,chestionare, nori de cuvinte, Q&S sesiune de întrebări și alte funcții interactive incluse în prezentare. Este flexibil, intuitiv și ușor de utilizat fără timp de învățare. Pe măsură ce publicul/elevii își transmite voturile, rezultatele sunt afișate instantaneu pe diapozitivele sub formă de diagrame frumoase sau în orice alt format interactiv la alegere.. În funcție de acest feedback, puteți corecta informații care au rămas neclare și îndrepta procesul de învățare. Odată ce creați un sondaj, un Wordcloud (norișor de cuvinte creat automat pe baza cuvintelor introduse de elevi), sau un test cu variante de răspuns, se va crea automat un cod pe care participanții îl pot introduce accesând site-ul menti.com pentru a putea oferi răspunsul
Din experiența mea, elevii nu prea îndrăgesc evaluarea fie modernă sau clasică pentru că o traduc din perspectiva notei obținute și nu a competențelor. Uneori aceste instrumente de evaluare sunt percepute ca teme iar uneori termenele lungi de predare sunt depășite de elevi care uită că au obligații. Părinții trebuie să înțeleagă că nu se poate învăța ”din clasă”, că etapele învățării, din perspectiva lui Gagne necesită timp și deci și procesul de evaluare e la fel de complex.
Indiferent de tipul de cunoștințe, pricepere sau dispoziție dobândită, teoria învățării lui Gagné consideră că procesul de învățare este un proces care pot fi împărțite în diferite etape înainte de dobândirea cunoștințelor. Aceste etape sau faze sunt următoarele.
Prima fază: Motivația. În această fază practic un obiectiv este stabilit, îndreptându-i atenția spre el. În acest fel, știm la ce ar trebui să ne îndreptăm acțiunile.
A doua fază: Aprecierea.În această a doua fază se utilizează procesele de atenție și percepție selectivă când o schimbare a unor stimuli atrage atenția și ne face să ne concentrăm fizic și cognitiv asupra ei.
A treia fază: Achiziția Deși fazele anterioare se bazează în principal pe fixarea atenției și pe intenția de a participa, în cea de-a treia etapă are loc achiziționarea și codificarea informațiilor, colectarea stimulilor și lucrul cu aceștia. Această a treia fază este cea mai importantă în procesul de învățare, dat fiind faptul că este momentul dobândirii cunoștințelor.
A patra fază: reținerea. După achiziționarea de informații acesta continuă să-l stocheze în memorie, trebuie să monitorizeze posibila interferență cu alte cunoștințe, această păstrare fiind favorizată de acestea.
A cincea fază: Recuperarea.Odată ce informațiile sunt reținute, învățarea rămâne în memorie până la un fel de stimulare declanșează necesitatea de ao recupera. În această situație se naște memoria informațiilor stocate după o prelucrare a nevoilor care decurg din stimulare sau cerere.
A șasea fază: generalizarea. O parte foarte importantă a învățării este capacitatea de generalizare a informațiilor. În această fază a procesului de învățare, se construiește o asociere între cunoștințele dobândite și cele recuperate și diferitele situații în care această cunoaștere ar putea fi cerută..Această generalizare permite să se stabilească comportamente adaptive înaintea noilor stimuli de care nu avem informații. Poate fi înțeleasă ca unul dintre obiectivele principale ale procesului de învățare, deoarece aici se vede utilitatea învățării când o luăm dincolo de contextul inițial.
A șaptea fază: performanță. În această fază elevul transformă cunoașterea învățată în acțiune, efectuarea unui comportament ca răspuns la stimularea externă sau internă.
A opta fază: Feedback-comparația dintre rezultatele acțiunii derivate din utilizarea învățării și așteptările care au avut în legătură cu rezultatele menționate Acestea sunt ultima fază a procesului. Dacă rezultatele sunt așteptate sau mai bune, învățarea va fi consolidată, în timp ce altfel va încerca să modifice sau să renunțe la această situație în favoarea altor alternative.
Mîinea Cristina / Școala Gimnazială „Sf. Nicolae”
28
aug.