Viorica Florica KRISTO / G. P. P. ”Floare de Colt” Beiuș

IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE ÎN GRĂDINIȚĂ

Scopul evaluării progresului copiilor antepreşcolari în unităţile care oferă servicii de educaţie timpurie este acela de a orienta şi de a optimiza dezvoltarea şi învăţarea copilului în intervalul de la naştere la 3 ani. Evaluarea progresului copiilor antepreşcolari se face pe baza standardelor naţionale specifice, respectiv a„Reperelor fundamentale în învăţarea şi dezvoltarea copilului de la naştere la 7 ani” aprobate prin ordin al ministrului educaţiei.
La începutul fiecărui an şcolar, primele două săptămâni sunt dedicate colectării datelor despre copii – evaluare iniţială. Cadrele didactice observă copiii în timpul diverselor momente din programul zilnic şi discută cu ei şi cu părinţii lor pentru a construi o imagine cât mai corectă posibil asupra dezvoltării psiho-somatice, cunoştinţelor, înţelegerii şi deprinderilor fiecărui copil. Aceeaşi prevedere se aplică şi copiilor înmatriculaţi în timpul anului şcolar.
Evaluarea copiilor se realizează în mod continuu şi nu este determinată de structura anului şcolar. Evaluarea continuă este realizată de cadrul didactic prin diverse metode, incluzând observaţia, conversaţia, mici proiecte etc. şi vizează stabilirea progresului realizat de copii pe parcursul anului şcolar.
Măsurile corective, cum sunt activităţile diferenţiate, educaţia remedială etc., sunt aplicate liber de cadrul didactic.
Cadrul didactic informează părinţii asupra progresului copilului şi cooperează cu serviciile locale oferind sprijin în dezvoltarea copiilor (centrele şi cabinetele de asistenţă psihopedagogică şi centrele logopedice inter-şcolare).
Evaluarea prescolarilor e dificila si permite prognoze pe termen scurt, dar este importanta si necesara pentru educator si copii, prin cunoasterea nivelului atins in dezvoltarea personalitatii, care este departe de cristalizare pentru individualizare si eficienta in activitate.Evaluarea initiala la grupa mică a vizat in primul rand observarea capacitatii de integrare in grup si de relationare cu educatoarea si cu ceilalti copii precum si observarea comportamentului copiilor in diferite situatii de invatare.
Obiectivele stabilite pentru evaluarea iniţială au urmarit nivelul la care se afla copiii in ceea ce priveste:
• Dezvoltarea intelectuala-exprimarea,cunostinte despre mediu,intelegerea pozitiilor spatiale,cunoasterea propriului corp,nivelul de dezvoltatre al simturilor
• Dezvoltarea fizica-executa miscari la comanda,coordonarea,dezvoltarea senzoriala,deprinderi si abilitati cat si practice referitoare la ingrijire si igiena personala.
• Dezvoltarea artistica-coloreaza,canta ,tine creionul in mana
• Dezvoltarea socio-emotionala-capacitatea copiilor de ase adapta la regimul de viata al gradinitei,cooperare cu grupa de copii,stabilitatea si autocontrolul in activitate.
Datorita particularitatilor de varsta si individuale ale prescolarilor, s-a urmarit stabilirea unor obiective si mijloace de realizare care sa dea posibilitatea prognosticarii si diagnosticarii cat mai corecte a interpretarii rezultatelor.
Instrumentele de evaluare utilizate au fost diverse si au fost selectate tinand cont de varsta prescolarilor si de faptul ca grupa este formata din copii cu varste cuprinse intre 2 si 3ani.
Pe parcursul evaluarii s-a realizat:
• Observarea sistematica a copiilor in timpul diferitelor activitati;
• Dialogul cu prescolarii si parintii;
• Studiul produselor activitatii;
• Probe orale, practice;
Evaluarea constituie o validare a justeţei secvenţelor educative, a componentelor procesului didactic şi un mijloc de delimitare, fixare şi intervenţie asupra conţinuturilor şi obiectivelor educaţionale. În vedera conceperii şi aplicării adecvate ale evaluării în activităţile preşcolare, ar trebui să se ţină cont de câteva mutaţii de accent, constatate în ultimul timp, având drept consecinţe redimensionarea şi regândirea strategiilor evaluative, în consens cu o serie de exigenţe:
• extinderea acţiunii de evaluare de la verificarea şi aprecierea rezultatelor, la evaluarea procesului, a strategiei care a condus la anumite rezultate; evaluarea nu numai a elevilor, ci şi a conţinutului, a metodelor, a obiectivelor, a situaţiei de învăţare;
• luarea în calcul şi a altor indicatori, alţii decât achiziţiile cognitive, precum conduita, personalitatea elevilor, atitudinile etc.;
• centrarea evaluării asupra rezultatelor pozitive şi nesancţionarea în permanenţă a celor negative;
• transformarea copilului într-un permanent partener al educatorului prin autoevaluare, evaluare controlată interevaluare şi raportarea rezultatelor la obiectivele definite şi la evoluţia societăţii.

Bibliografie:
1.Curiculum pentru educatie timpurie-MEN 2019;
2. Ionescu, M., (2003)- Instructie si educatie, Editura Garamond, Cluj Napoca.