Maria Marilena

Evaluarea preşcolarilor

În activitatea din grădiniţă, actul de evaluare are drept scop măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor dobândite de copii în cadrul actului educaţional. În acelaşi timp, evaluarea urmăreşte şi aspectele formative ale muncii educatoarei, concretizată în modalităţile de abordare a conţinuturilor şi a modalităţilor de transmitere ale acestora.
În educaţia timpurie, putem deduce că, educatoarea stabileşte premisele activităţii ce se vor regăsi în puncte atinse, a căror cuantificare va reda măsura în care demersul educativ a avut eficienţa dorită. Aşadar, cadrul didactic proiectează scopul educaţional, adaptează resursele şi activităţile la posibilităţile copiilor, planifică şi măsoară fiecare progres, organizând demersul următor în funcţie de rezultat, şi are capacitatea de a stabili rezultatul intervenţiei sale asupra preşcolarului prin evaluare.
Cele mai des întâlnite forme de evaluare sunt: evaluarea iniţială, continuă (formativa) şi finală.Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui program de „instruire” şi stabileşte nivelul de pregătire a preşcolarilor în momentul iniţierii programului respectiv, constituind o condiţie hotărâtoare pentru reuşita activităţilor următoare deoarece oferă educatoarei posibilitatea de a cunoaşte potenţialul fiecărui copil. Evaluarea formativă îşi propune să verifice toţi preşcolarii asupra conţinuturilor predate, fapt ce permite ca educatoarea să cunoască pregătirea copiilor, identificarea lacunelor, după fiecare secvenţă de învăţare să adopte măsuri pentru ameliorarea procesului de învăţământ. Evaluarea finală intervine la sfârşitul unei perioade mai lungi de învăţare, la sfârşit de modul, an şcolar,etc. Se realizează prin verificări parţiale pe parcursul programului şi o estimare globală a rezultatelor, pe perioade lungi.
Evaluarea preşcolarilor se poate realiza prin mai multe modalităţi a căror eficientă variază în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor, de structura personalităţii lor şi de resursele didactice de care dispune educatoarea. În continuare, voi prezenta câteva modalităţi de evaluare a preşcolarilor, ele variind de la un cadru didactic la altul, dar având acelaşi principiu: nevoia de a înregistra progresul şi de a susţine demersul spre nivelul următor, pentru că, evolutiv, preşcolarul cunoaşte salturi importante pe toate planurile în perioade de timp specifice fiecărui copil, educatorul făcând posibilă dezvoltarea plenară şi armonioasă a acestora prin coordonarea procesului instructiv educativ cu nevoile, interesele şi priorităţile celui instruit la momentul prezent.
Observara copiilor în timpul regimului zilnic reprezintă perceperea organizată, sistematică, de durată a conduitei în situaţii variate. Presupune stabilirea unui scop, elaborarea unui plan, precizarea instrumentelor, consemnarea datelor, interpretarea acestora din punct de vedere psiho-pedagogic.
Convorbirea este un dialog între educator şi copil după un plan de întrebări, urmând consemnarea răspunsurilor şi interpretarea lor.
Testul este o probă standardizată care furnizează date despre caracteristici psihofizice din diverse planuri.
Studiul produselor activităţii oferă date însemnate pentru dezvoltarea deprinderilor, a intereselor, a aptitudinilor, a motivaţiilor copiilor. Se studiază desene, obiecte confecţionate, colaje, picturi, model.
Probele orale sunt cele mai utilizate metode de evaluare din grădiniță. Acestea oferă o interacționare directă între educatoare și copil. Sunt flexibile și pot alterna întrebările în funcție de calitatea răspunsurilor. Probele orale oferă copilului posilbilitatea de a formula răspunsurile libere, fără a le structura; poate să-și justifice răspunsul.
Portofoliul este o metodă de evaluare care înmagazinează date despre progresul copilului, poate fi considerat ca o „carte de vizită” a preșcolarului. El poate cuprinde: o listă cu comportamente așteptate; observații asupra evolutiei copilului; lucrari ale acestuia; poze cu sarcini/activitati pe care acesta le-a dus la bun sfârșit pe parcursul anului școlar, rezultate ale activităţilor extracurriculare (diplome la diverse concursuri) s.a.; În concluzie, portofoliul nu este numai o metodă alternativă de evaluare a copilului ci, poate fi reprezentativ pentru crearea unei imagini pozitive asupra unei grupe sau a unei grădiniţe.
Printre metodele şi procedeele interactive de fixare şi evaluare a cunoştinţelor utilizate în grădiniţă, se înscriu următoarele: turul galeriei, scaunul autorului, piramida, ghicitorile, tehnica fotolimbajului, ciorchinele, posterul, blazonul, Diagrama Venn, Examinarea povestirii, Jurnalul grafic, Harta conceptuală / cognitivă, Tehnica florii de nufăr, metoda colţurilor, tehnica analitico-sintetică, cubul, turnirul întrebărilor, cvintetul, R.A.I. ( Răspunde. Aruncă. Interoghează.), jurnalul grupei. Acestea fiind recomandate ca abordare modernă a învăţământului timpuriu, a cărei faţă s-a înnoit constant prin colaborarea tradiţionalului cu pedagogiile altenative şi adaptarea la cerinţele şi mijloacele moderne de lucru.
În concluzie, educaţia presupune progres, evaluarea este instrumentul de cuantificare şi conducere a preşcolarului spre evoluţie, fiindu-i educatoarei cea mai la îndemână metodă de control şi analiză a demersului pedagogic, în vedere atingerii finalităţilor proiectate şi formării copilulului pentru o integrare optimă în următorul modul evolutiv, şcoala.

Bibliografie:
Ausubel, P. D., Robinson, R. F. (1981) – „ Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală”, București, EDP.;
Chiriac, Maria-„ Evaluarea- ghid al activității din grădiniță”- studiu ștințifiic
Comenius, J., A. (1970) – „ Didactica Magna” Bucureşti, EDP;
Cucoş, Constantin – „Pedagogie” ediţia a II a revizuită şi adăugită, – Iaşi, Polirom, 2006;
Curriculum pentru învăţământul preşcolar, Bucureşti, DPH, 2009.