LUNGU MARIA / G.P.N. ,,VOEIVOD LITOVOI” TG – JIU

EVALUAREA ACTIVITĂŢII PREŞCOLARILOR ÎN GRĂDINIŢA

Ultimele decenii au înregistrat preocupări de amploare fără precedent pentru sporirea eficienţei învăţământului, pentru valorificarea mai bună a potenţialului educativ al copilului.
Procesului de învăţământ i se asigură prin planificare, o perspectivă socială, economică, politică amplă, în timp şi în spaţiu, obiective care se precizează în trepte , pe măsură ce programarea se apropie de condiţiile concrete în care va fi realizat.
În amplul proces de raţionalizare a învăţării, evaluarea a devenit una din componentele principale ale reformei. Inserările acesteia privesc lărgirea funcţiilor sale diversificarea formelor importanţa ei în funcţionarea procesului de învăţământ, creşterea coerenţei manifestărilor sale. Însă respinse evaluarea tradiţională, înţeleasă ca eveniment sporadic ocazionat în principal de cerinţele externe, intr-un proces de învăţare cu obiective insuficient precizate şi justificate şi insuficient de flexibile în desfăşurarea sa se mai adauga și lipsa se cunoaștere a particularităţilor copilului, condiţiile de desfăşurare a procesului de învăţare, validitatea probei şi condiţiile de evaluare.
Evaluarea nivelului de pregătire a copilului are un rol esenţial, întrucât constituie o modalitate obiectivă de punere în evidenţa a randamentului obţinut şi reprezintă un mijloc important de învăţare, cât şi al celei de instruire, furnizând totodată informaţia necesară pentru adaptarea pe baze ştiinţifice a unor măsuri de ameliorare a acestei activităţi.
Aprecierea rezultatelor, în comparaţie cu obiectivele propuse constituie aspectul cel mai important al evaluării, oferind posibilitatea de a culege datele necesare cu privire la dezvoltarea psihofizică a copilului , precum şi date despre nivelul de cunoştinţe şi deprinderi ale acestuia.
Se urmăreşte prin aceasta, să se realizeze însuşirea tematicii, sistematizarea şi consolidarea celor învăţate anterior. În urma rezultatelor obţinute, se impune stabilirea de programe suplimentare de instruire pentru cei cu rezultate foarte bune şi programe de recuperare pentru cei cu rezultate mai puţin bune.
Buna cunoaştere psihologică a copilului e importantă in preşcolaritate cu atât mai mult cu cât la această vârstă, evoluţia e foarte rapidă şi diversificată, iar cadrele didactice trebuie să-şi adapteze activitatea la particularităţile copiilor.
În activitatea din grădiniţă , actul de evaluare are drept scop măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor dobândite de copii în cadrul actului educaţional. În acelaşi timp, evaluarea urmăreşte şi aspectele formative ale muncii educatoarei, concretizată în modalităţile de abordare a schimbării , în atitudinile şi comportamentele dobândite de copilul preşcolar prin procesul de învăţământ.
Pentru activitatea concretă de evaluare desfăşurată de un cadru didactic, premisele esenţiale sunt: cunoaşterea teoretică şi concretă a particularităţilor copiilor, competenţa scopurilor definite, operaţioalizarea inventarului de performanţe posibile pe care le oferă curriculum-ul oficial.
Evaluarea va sluji mai bine obiectivele procesului de învăţământ , dacă va fi integrată în acest proces şi nu se va constitui printr-o activitate anterioară lui. Trebuie integrată în actele de predare – învăţare conducând la ameliorarea lor continuă , deci la îmbunătăţirea lor continuă și atingerea performanţelor cu condiţia însă să se respecte anumite cerinţe psihopedagogice:
• Compararea pregătirii preşcolarilor cu obiectivele specifice fiecărei discipline de studiu şi cu cele operaţionale ale fiecărei activităţi. Nu este permis să predai una şi să ceri la evaluare alta.
• Formularea unui număr de întrebări care să permită verificarea cunoştinţelor şi deprinderilor esenţiale din materia predată. Evaluarea nu este relevantă când constată că un copil ştie bine sau foarte bine doar 1-2 subiecte din materialul supus evaluării.
• Evaluarea nu trebuie să-i inhibe pe copii, să-i demotiveze ci, dimpotrivă să-i stimuleze să înveţe mai bine. Ca să îndeplinească această cerinţă , evaluarea trebuie concepută şi prezentată copiilor ca o sarcină comună firească şi nu ca o sancţiune, ca o sperietoare.

În concluzie, evaluarea nivelului de pregătire a copilului, este impusă de trei aspecte esenţiale:
• respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale;
• găsirea unor metode şi mijloace adecvate pentru ca evaluarea să contribuie la dezvoltarea personalităţii copilului preşcolar;
• să răspundă sarcinii grădiniţei de a pregăti copii pentru integrare cu succes în activitatea şcolară.

„Orice cunoştinţă oricât de abstractă ar fi, o putem utiliza la orice vârstă cu condiţia de a o traduce în limbajul gândirii copilului.” J.S . BRUNER

BIBLIOGRAFIE:
• Laboratorul preşcolar
• Reviste „Învăţământul preşcolar 3-4/2001”
• Revista „Învăţământul preşcolar 3-4/1997”