Lezeu Emanuela

Evaluarea în învățământul preuniversitar – între modern și tradițional

O educație timpurie de calitate pornește de la cunoaşterea de către adulţi a modului în care copilul creşte, se dezvoltă şi învaţă încă de la naştere până la vârsta şcolarizării.
Or, evaluarea prezintă o activitate complexă prin care sunt colectate sistematic informaţiile despre starea, funcţionarea şi/sau potenţialul unui sistem. În fapt, procesul nu este încheiat, deoarece, pe baza evaluării va fi reluat într-un mod mai convenabil adecvat nevoilor de educaţie şi posibilităţilor reale de a le satisface, astfel încât evaluarea are rolul unei legături, a unei conexiuni inverse, a unui feed-back operativ între etapa parcursă şi cea următoare.
În acest context se impune diversificarea strategiilor evaluative şi alternarea metodelor, tehnicilor şi instrumentelor tradiţionale de evaluare (metode de evaluare orală, probe scrise, probe practice) cu cele moderne (alternative/complementare).
Metodele şi tehnicile moderne de evaluare (hărţile conceptuale, metoda R.A.I., tehnica 3-2-1, proiectul, portofoliul, jurnalul reflexiv, investigaţia, observaţia sistematică a comportamentului elevilor, autoevaluarea etc.) au multiple valenţe formative care le recomandă ca modalităţi adecvate de optimizare a practicilor evaluative, fiind susceptibile, în primul rând, să faciliteze coparticiparea elevilor la evaluarea propriilor rezultate.
Valenţe formative ale metodelor şi tehnicilor moderne de evaluare sunt:
– stimularea activismului elevilor;
– accentuarea valenţelor operaţionale ale diverselor categorii de cunoştinţe;
– evidenţierea, cu mai multă acurateţe, a progresului în învăţare al elevilor şi, în funcţie de acesta, facilitarea reglării/autoreglării activităţii de învăţare;
– formarea şi dezvoltarea unor competenţe funcţionale, de tipul abilităţilor de prelucrare, sistematizare, restructurare şi utilizare în practică a cunoştinţelor;
– formarea şi dezvoltarea capacităţilor de investigare a realităţii;
– formarea şi dezvoltarea capacităţii de cooperare, a spiritului de echipă;
– dezvoltarea creativităţii;
– dezvoltarea gândirii critice, creative şi laterale;
– dezvoltarea capacităţii de autoorganizare şi autocontrol;
– dezvoltarea capacităţilor de interevaluare şi autoevaluare;
– formarea şi dezvoltarea capacităţii reflective şi a competenţelor metacognitive;
– cristalizarea unei imagini de sine obiective;
– dezvoltarea motivaţiei pentru învăţare şi formarea unui stil de învăţare eficient etc.
Astfel, prin toate aceste metode şi tehnici de evaluare a rezultatelor, preşcolarii devin treptat capabili să se autoaprecieze, să descopere ce au lucrat bine, corect, ce achiziţii noi au, dar şi ce lipsuri trebuie compensate. De asemenea părinţii preşcolarilor vor putea afla rezultatele evaluării prin întâlniri periodice, prin scrisorii tematice, prin intermediul copiilor care vor duce acasă desene, fişe, felicitări, tablouri confecţionate de ei, sporind astfel preocuparea acestora pentru muca educativă şi conţinutul informaţional vehiculat de educatori şi atrăgând sprijinul lor ca parteneri în educaţie.
Aşadar, prin evaluare, educatoarea îşi îndeplineşte misiunea nobilă de a pregăti copilul pentru o integrare fără disfuncţii în şcoală, de a urmări ce se întâmplă cu el şi după terminarea grădiniţei, furnizând învăţătorilor datele necesare continuării acţiunii instructiv-educative pe diferite trepte. Urmând paşii unei evaluări eficiente şi respectând cerinţele acesteia, constituie o modalitate de a moderniza procesul de învăţământ, precum şi de a spori rolul educaţiei în formarea personalităţii.
În concluzie, contribuţia metodelor de evaluare a performanţelor copiilor în domeniul Dezvoltarea cognitivă şi cunoaşterea lumii în educaţia timpurie se datorează orcărei forme de activitate realizată în instituţia de educaţie timpurie. Important este ca – la finele orcărei activităţi – copiii preşcolari să-şi îmbunătăţească rezultatele, să se comporte conform regulilor stabilite de comun acord şi motivate raţional.

Bibliografie:
1. Cadrul de referinţă şi Curriculum pentru educaţia timpurie. ME, 2015. Disponibil la: www.particip. gov.md
2. Voiculescu E. Pedagogie preşcolară. Ed. a 2-a rev. Bucureşti: Aramis, 2003.
3. Handbook for the Self-Evaluation of Early, Childhood and Preschool Education Institutions, National Centre for External Evaluation of Education, zagreb, 2017;
4. Bocoş, M., (2003), Teoria şi practica instruirii şi evaluării, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.