Kollat Delia / Şcoala Gimnazială Nr. 18 Baia Mare, Liceul cu Program Sportiv Baia Mare

CLASELE CU ELEVI PE MAI MULTE NIVELE LA LIMBA ENGLEZĂ- CUM EVALUĂM?
Studiu de specialitate

În această lucrare voi discuta despre cum poate fi făcută evaluarea la clasele pe mai multe nivele punând accent pe ideea că scopul ei este de a servi predării şi învăţării prin crearea unei atmosfere pozitive în clasă şi prin promovarea şi menţinerea unei motivaţii puternice pentru învăţare, necontând vârsta sau nivelul elevilor.
Feedback-ul şi evaluarea elevilor sunt două modalităţi distincte de a determina înţelegerea şi progresul lor. În timpul feedback-ului profesorul îşi consemnează în minte şi ajustează lecţia pentru a se potrivi cât mai bine cu nevoile elevilor, în timp ce prin evaluare profesorul face o înregistrare scrisă a progresului fiecărui elev prin intermediul activităţilor care arată dacă aceştia au îndeplinit obiectivele specifice sau nu.
Feedback-ul este procesul care îl ajută pe profesor să monitorizeze nivelul de înţelegere al elevilor, precum şi progresul lor în timpul unor anumite activităţi cum ar fi predarea vocabularului sau exerciţiile din faza de producţie. Prin intermediul fiecărei activităţi profesorul observă comportamentul elevilor şi pune întrebări pentru a afla dacă ei pot utiliza conceptele predate. Scopul evaluării este de a documenta în scris cât de bine se descurcă elevii în etapa de producţie şi cât de bine pot aplica ceea ce au învăţat.
Evaluarea poate fi făcută folosind hârtie şi pix sub formă de teste, poate fi orală sau poate fi făcută folosind metode alternative.
Elevii de şcoală primară pot fi uneori afectaţi negativ de tehnicile de evaluare folosite pentru elevi mai mari. Copiii variază ca maturitate, experienţă de învăţare şi origine, şi de aceea metodele de evaluare trebuie să fie potrivite pentru vârsta şi nivelul lor. O activitate foarte potrivită pentru nivelul lor poate fi foarte motivantă, în timp ce una ce nu se potriveşte nivelului lor poate fi descurajantă.
După cum afirmă Sophie Ioannou în cartea sa Assessing Young Learners „termenii de notare, evaluare şi testare sunt deseori confundaţi şi folosiţi unul în locul altuia. Dar ei nu înseamnă acelaşi lucru. Testarea este doar o parte din evaluare. Evaluarea este un proces general, global”.
Profesorul este răspunzător de progresul elevilor în faţa copiilor, a părinţilor şi a autorităţilor. De aceea el trebuie să aibă o evidenţă a progresului făcut de fiecare elev.
Deşi testele clasice sunt considerate a fi obiective, ele nu sunt soluţia ideală pentru elevii de vârstă mică deoarece ei sunt puţin diferiţi de alte grupuri de vârstă şi acesta este motivul pentru care astfel de teste pot avea efecte negative asupra stimei de sine, motivaţiei şi atitudinii. Când evaluează elevi de vârstă mică profesorul trebuie sa ţină seama de asemenea şi de creativitatea lor, de plăcerea de a se juca, de a cânta sau de a face jocuri de rol. Instrumentele de evaluare necesare acestor elevi trebuie să se bazeze pe învăţarea limbii prin comunicare, pe rezolvare de sarcini, pe autenticitate şi pe autonomia elevului.
Evaluarea poate părea puţin intimidantă şi probabil nepotrivită pentru elevi de vârstă mică, dar este o parte necesară a procesului de predare-învăţare deoarece are câteva roluri importante: monitorizează progresul elevilor furnizându-le date concrete despre progresul făcut şi astfel crescând motivaţia dar şi urmăreşte performanţa profesorului.
Profesorul trebuie să ştie ce ştiu elevii, care sunt problemele lor şi cum să-i ajute în cel mai bun mod posibil. Pentru aceasta trebuie să verifice cu regularitate înţelegerea elevilor, făcându-i pe aceştia să fie conştienţi de propria lor învăţare. Astfel se asigură că elevii învaţă, gândesc şi înţeleg.
Rezultatele unei evaluări pot da elevilor un rezultat real în ceea ce priveşte progresul lor şi poate indica în ce domenii este nevoie de mai multă muncă pentru a atinge obiectivele aşteptate.
„Dacă sunt conştienţi de progresul ce se aşteaptă din parte lor într-o anumită perioadă de timp, copiii pot fi motivaţi pe măsură ce se văd tot mai aproape de atingerea obiectivului. Aceasta îi face să încerce din greu să îşi atingă ţelul. Când au rezultate pozitive la evaluare, ei simt că eforturile au meritat. Şi aceasta îi încurajează să încerce mai departe. De aceea este atât de important ca activităţile de evaluare să fie la nivelul copiilor. Pentru a-i încuraja pe copiii mai slabi ar putea fi uneori o idee bună să li se dea un test mai uşor.”
Deşi limba implică folosirea tuturor celor patru competenţe într-un mod integrat, la evaluare profesorul poate lua competenţele separat pentru a vedea progresul sau problemele elevilor.
Dacă profesorul vrea să afle cât de bine pot comunica oral elevii, aceştia vor trebui să vorbească, iar profesorul îi va asculta. Evaluarea orală poate fi făcută pe grupe cu restul clasei lucrând pe o sarcină dată în timp ce colegii lor sunt evaluaţi, sau profesorul îi poate asculta cum vorbesc când lucrează la o activitate în perechi sau pe grupe.
Dacă profesorul doreşte să evalueze competenţele de citit, va fi potrivit un test de înţelegere a textului.
Când evaluează scrisul, profesorul poate strânge lucrări scrise pe o anumită temă, iar pentru ascultat, un text autentic şi exerciţii de înţelegere vor fi necesare.
Copiii trebuie să fie învăţaţi să folosească o varietate de abilităţi de învăţare şi să identifice care sunt cele mai eficiente pentru ei. Acest lucru îi va face să fie independenţi în viaţă. Abilităţi precum folosirea dicţionarului, Internetului şi a altor resurse, organizarea muncii şi verificarea ei la final vor fi de un ajutor imens în procesul de învăţare pe tot parcursul vieţii.
Profesorul trebuie să le ofere elevilor modalităţi de a-şi arăta cunoştinţele, aptitudinile şi înţelegerea la diferite nivele, iar în multe cazuri, trebuie să le ofere variante prin care să poată să dovedească ce ştiu. Mare parte din evaluare poate atunci să se bazeze pe participarea elevilor în activităţi autentice de învăţare precum cititul cărţilor adaptate nivelului lor sau crearea de diferite materiale care să arate înţelegerea conţinutului şi abilităţile pe care le au. Toate aceste metode autentice fac evaluarea elevilor mai uşoară, la nivelul lor, fără ca profesorul să trebuiască să facă teste diferite pentru fiecare elev din clasă.
„Menţinerea atitudinilor pozitive în copilărie ar trebui să fie o prioritate, deoarece atunci este cel mai bun moment pentru a forma atitudini pozitive puternice pentru învăţare, pentru limba şi cultura despre care se învaţă. Atitudinile negative formate în această perioadă sunt greu de schimbat în viitor.”


Bibliografie:
– 1991, The Practice of English Language Teaching, Longman, Londra.
Bell, Jill, 2004, Teaching Multilevel Classes in ESL, Pippin Publishing Ltd., Toronto.
Blaz, Deborah, 2006, Differentiated Instruction: A Guide for Foreign Language Teachers, Eye on Education Inc., Chicago.
Ioannou-Georgiou, 2011, Sophie şi Pavlos Pavlou, Assessing Young Learners, Oxford University Press, Oxford.
Peace Corps, 1992, Teaching English as a Foreign Language to Large Multilevel Classes, Peace Corps Information Collection and Exchange M004.