IORDACHE ANA – MARIA / ȘCOALA GIMNAZIALĂ SCHIULEȘTI

EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR


1. Evaluarea este o componentă esenţiala a procesului instructive/educativ, a triadei instruire-predare-evaluare, având ca scop cunoaşterea efectelor activităţii desfăşurate, în vederea optimizarii ei, pe baza colectării, organizării şi interpretării rezultatelor obţinute prin intermediul instrumentelor de evaluare.De asemenea rolul ei este să depisteze limitele învăţării, greşeli, lacune, nivel prea scăzut de cunoştinţe, dificultăţi în interpretarea şi aplicarea cunoştinţelor , pentru depăşirea acestora şi realizarea progresului şcolar.
2. Elementele evaluării sunt:
• Informaţiile care privesc nivelul de cunoştinţe şi competenţe al elevilor, permiţând formularea aprecierilor;
• Aprecieri, estimari ale situaţiei prezente sau prognoze ale celei viitoare;
• Decizii care privesc modalităţi de acţiune ;
3. Etapele procesului de evaluare:
a) precizarea domeniului de aprecieri:
-volumul de cunoştinţe;
-înţelegerea şi interpretarea cunoştinţelor;
-aplicaţii ale informaţiilor însuşite;
-abilităţi intelectuale de ordin general;
b)descrierea informaţiilor necesare şi depistarea celor disponibile pentru formularea aprecierilor ;
c)stabilirea graficului şi modului de obţinere a informaţiilor necesare ;
d)alegerea instrumentelor de colectare a informaţiilor şi analiza lor ;
e)elaborarea aprecierilor şi luarea deciziilor concretizate în calificative, note şi măsuri de acţiune
4. Funcţii principale şi specifice ale evaluării.
• Funcţia diagnostică – ce vizează depistarea lacunelor, greşelilor şi înlăturarea acestora ;
• Funcţia prognostică-care anticipeaza performanţele viitoare ale elevilor;
• Funcţia de selecţie- permite clasificarea şi ierarhizarea elevilor ;
• Funcţia de certificare-care relevă competenţele ţi cunoştinţele elevilor la finele unui ciclu/formă de şcolarizare.
• Funcţia motivaţională sau de stimulare a activităţii de învăţare a elevilor şi se manifestă prin valorificarea pozitivă a feed-back-ului oferit de evaluare, în sensul aprecierii propriei activităţi
• Funcţia de orientare şcolară-intervine în alegerea unei anumite forme de educaţie.
• Realizarea acestor funcţii ale evaluarii presupune folosirea echilibrată a strategiilor de evaluare, diversificarea tehnicilor şi instrumentelor de evaluare.

5. Momente şi modalităţi de realizare a evaluării
Metodologia evaluării de proces (a rezultatelor şcolare) presupune răspunsuri la urmatoarele întrebări :
a)Pe cine evaluăm ?
-toţi elevii, ca grup
-elevii luaţi individual;
-un anumit grup (de vârstă)
b) Când ?
-de câteva ori pe an, la diferite date ;
-la date fixe ;
-continuu ;
c)Prin ce mijloace ?
-probe scrise, orale, practice
-observaţia directă în clasă ;
-referate, proiecte, teme pentru acasă ;
-portofolii ;
d)Pentru cine ?
-elevi, părinţi ;
-profesori, factori de decizie ;
-instituţii care vor angaja viitori absolvenţi ;
e)In funcţie de ce ?
-obiective curriculare ;
-standarde şi criterii de evaluare formativ-educativă
Evaluarea poate fi : continuă sau periodică.
Se realizează :
-la începutul programului de instruire ;
-pe parcurs ;
-secvenţial ;
-în final ;
Modalităţile de realizare a evaluării se structurează în funcţie de momentul aplicarii, în:
• Evaluare iniţială
• Evaluare continuă (formativă)
• Evaluare cumulativă (sumativă,globală)
Evaluarea cumulativă este într-un fel , o evaluare de bilanţ.Ea se caracterizează prin :
-un caracter normativ, permiţând compararea performanţelor elevilor cu obiectivele generale ale disciplinei şi cu nivelul de pregătire al elevilor la începutul programului ;
-se realizează la intervale mari de timp (la finalul unui capitol, curs, an şcolar, ciclu de învăţământ ), determinând aprecieri finale asupra rezulttelor şcolare
-are efecte reduse asupra ameliorarii procesului de învăţare ;
-măsurarea se realizează prin sondaj în randul elevilor şi asupra materiei parcurse ;
-urmăreşte ierarhizarea elevilor după performanţele obţinute ;
-rezultatele acestei evaluări pot fi utilizate de organele de decizie pentru formularea unor măsuri privind organizarea şi desfăşurarea procesului instructiv-educativ.
Metode tradiţionale de evaluare:
-probe scrise
-probe orale
-probe practice
Fiecare din aceste metode tradiţionale are avantaje şi dezavantaje.Din acest motiv , ele trebuie combinate într-un mod optim.
Metode alternative de evaluare :
-observarea sistematică a comportamentului elevului prin :
• fişe de evaluare/autoevaluare
• liste de control/verificare
• scări de clasificare
-investigaţia
-proiectul
-referatul
-portofoliul o modalitate de evaluare cu spectrul larg, permiţând strângerea unui material bogat şi variat despre progresul şcolar al elevului utilizând o varietate de metode şi tehnici de evaluare;
-autoevaluarea este o tehnică corelată cu instrumentele de evaluare prezentate mai sus, permiţând elevului o cunoaştere a performanţelor proprii
Metodele alternative ofera profesorului informaţii suplimentare despre activitatea şi nivelul de achiziţii al elevului. Acestea completează datele furnizate de metodele tradiţionale.
In evaluarea de astăzi , indiferent de tipul ei folosim itemii.
Din punct de vedere al obiectivităţii în notare, itemii se clasifica în:
• itemi obiectivi;
• itemi semiobiectivi;
• itemi subiectivi;
Itemii obiectivi : reprezintă componente ale testelor de progres, în special ale celor standardizate. Aceştia se clasifica la rândul lor în :
• itemi cu alegere duala :da/nu ; adevarat/fals ; corect/greşit ; bine/rău
• itemi cu alegere multiplă : elevul trebuie să aleagă varianta corecta din cele enumerate ;
• itemi de tip pereche : solicită recunoaşterea unor corespondenţe, unor asocieri între elementele a două coloane astfel încât să se obţină afirmaţii adevarate ;
• itemi de completare : permit verificarea însuşirii unor definiţii, axiome,formule, prin completarea în spaţiul liber a părţii omise ;
• itemi cu răspuns scurt :se formulează ca întrebare directă şi răspunsul se constituie sub forma unei propoziţii, cuvânt, număr, simbol, etc.
Itemi semiobiectivi : presupun ca răspunsul elevului să fie limitat ca spaţiu, formă, conţinut, prin structura enunţului sau întrebării. Aceştia se prezintă sub forma unor întrebări cu răspuns structurat, elevul îşi orientează răspunsul în funcţie de întrebările şi subîntrebările puse de profesor.
Itemii subiectivi : sunt cel mai frecvent utilizaţi în sistemul de evaluare tradiţional fiind relativ uşor de construit şi testează obiective care vizează originalitatea şi caracterul personal al răspunsului.
6. Calităţile instrumentelor de evaluare :Pentru ca rezultatele evaluării să aibă semnificaţie pentru evaluatori, evaluaţi , instituţii şi societate, instrumentele de evaluare au următoarele calităţi :
• Validitatea- calitatea unei probe de evaluare de a măsura exact ceea ce este destinat să măsoare;
• Fidelitatea-calitatea unei probe de evaluare de a da rezultate constante în cursul aplicării ei succesive ;
• Obiectivitatea –gradul de concordanţă între aprecierile făcute de evaluatori independenţi, în ceea ce priveşte un răspuns “bun”pentru fiecare dintre itemii unei probe
• Aplicabilitatea –calitatea unei probe de evaluare de a fi administrată şi interpretată cu uşurinţă

Important este ca urmărind toate aceste obiective profesorul poate aprecia şi nota orice contribuţie pozitivă a elevului şi observa multiplele aspecte ale implicării
acestuia în procesul instructiv-educativ, precum şi caracteristicile acestui proces în vederea ameliorarii lui şi realiăarii progresului şcolar în funcţie de posibilităţile fiecarui elev, de interesele şi preocupările sale, de cerinţele progamelor şcolare şi ale societăţii.