Ionescu Carmen Daniela / Liceul Tehnologic Meserii și Servicii Buzău

Metode alternative de evaluare la disciplinele tehnice – portofoliul

Evaluarea este un element important în procesul didactic. O precondiţie fundamentală, pentru ca fiecare clasă să fie pregătită pentru a primi orice elev, este ca profesorii să-şi cunoască elevii, să le cunoască bine capacităţile. Scopul evaluării educaţionale este de a aduna informaţii individuale relevante din punct de vedere educaţional, care permit cadrelor didactice să personalizeze strategiile didactice pentru ca fiecare elev să-şi poată atinge potenţialul.
Factorii cheie ai evaluării pentru îmbunătăţirea învăţării sunt:
⁕ oferirea unui feed-back autentic elevilor;
⁕ implicarea activă a elevilor în propriul proces de învăţare;
⁕ ajustarea predării pentru a lua în considerare şi rezultatele evaluării;
⁕ recunoaşterea influenţei profunde pe care evaluarea o are asupra motivaţiei şi stimei de sine a elevilor, amândouă influenţând crucial învăţarea;
⁕ nevoia elevilor de a se autoevalua şi de a înţelege cum pot progresa.
În sistemul de învăţământ profesional şi tehnic se utilizează o serie de metode şi tehnici alternative pentru evaluarea achiziţiilor elevilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) la orele de specialitate, cum ar fi: observarea sistematică, investigaţia, referatul, proiectul, portofoliul etc.
Portofoliul reprezintă o colecţie de informaţii despre progresul şcolar al unui elev care pot fi obţinute printr-o varietate de metode şi tehnici de evaluare. El reprezintă „cartea de vizită” a elevului, urmărindu-i progresul în plan cognitiv, atitudinal şi comportamental la o anumită disciplină, de la un semestru la altul, de la un an şcolar la altul şi chiar de la un ciclu de învăţământ la altul, incluzând rezultatele relevante obţinute prin alte metode şi tehnici de evaluare precum şi sarcini specifice fiecărei discipline. Este important de a stabili scopul, structura, contextul, modul de proiectare al portofoliului.
Utilitatea portofoliului:
⁕ instrument de autoevaluare al elevului;
⁕ instrument de evaluare destinat profesorului;
⁕ instrument de evaluare destinat părinţilor sau comunităţii.
Paşii în evaluarea portofoliului:
⁕ începe, de obicei, prin explicarea de către profesor, la începutul perioadei, a obiectivelor învăţării în perioada pentru care se va primi nota/calificativul/punctajul;
⁕ fiecare elev va primi o mapă sau un alt fel de suport în care să-şi păstreze lucrările scrise şi alte eşantioane ale activităţii din perioada notată;
⁕ profesorul şi elevii cad apoi de acord care sunt obiectele şi produsele care dovedesc îndeplinirea obiectivelor învăţării de către elevi şi câte din fiecare fel sunt necesare. Produsele pot include eseuri, autoevaluări, reflecţii scrise şi teste etc.
⁕ spre sfârşitul perioadei de evaluare elevii sunt rugaţi să selecteze cele mai bune lucrări dintre mostrele păstrate;
⁕ elevilor li se cere apoi să scrie un eseu în care să spună ce gândesc despre ce au învăţat în perioada evaluată şi în ce fel mostrele şi produsele din portofoliu arată că au învăţat. Comentariile lor se vor referi la scopurile învăţării din perioada evaluată. În sprijinul afirmaţiilor că au învăţat şi progresat, elevii se pot referi la orice descriptori de performanţă primiţi de la profesor în perioada evaluată. Li se poate cere să estimeze nota/calificativul/punctajul;
⁕ lucrările selectate şi eseul sunt apoi puse în mapă şi înmânate profesorului;
⁕ profesorul examinează întregul portofoliu;
⁕ profesorul realizează câte un interviu cu fiecare elev, în care trec în revistă munca selectată de elev şi felul în care o apreciază el, lăudând de faţă cu elevul lucrurile bine făcute, ajutându-l pe acesta să se concentreze asupra aspectelor care trebuie îmbunătăţite şi să-şi formuleze scopuri precise în procesul de îmbunătăţire, discutând de asemenea şi mijloacele concrete de atingere a scopurilor;
⁕ profesorul evaluează – discutând şi justificând autoevaluarea pe care elevul şi-o realizează.
Dezavantajul portofoliului este acela că:
⁕ nu poate fi repede şi uşor de evaluat;
⁕ este greu de apreciat conform unui barem strict, deoarece reflectă creativitatea şi originalitatea elevului.
Ca metodă alternativă de evaluare, portofoliul solicită mai mult o apreciere calitativă decât cantitativă şi este mai uşor de aplicat pe grupuri mai mici. Portofoliul nu este numai o metodă alternativă de evaluare a elevului. Prin materialele pe care le conţine, el poate fi ilustrativ pentru crearea imaginii unei instituţii, folosit fiind ca „o modalitate de a reprezenta un grup, o şcoală chiar; este un exemplu reprezentativ al activităţii şi al performanţelor elevilor unei şcoli”. Instituţia şcolară respectivă încearcă astfel să-şi creeze o imagine în rândul viitorilor elevi ori în rândul părinţilor, arătându-le mostre ale activităţilor şi acţiunilor desfăşurate de elevi în şcoala respectivă.
Prin complexitatea şi bogăţia informaţiei pe care o furnizează, sintetizând activitatea elevului de-a lungul timpului (un modul, an şcolar sau ciclu de învăţământ), portofoliul poate constitui parte integrantă a unei evaluări sumative sau a unei examinări.

Bibliografie:
1. Meyer, G.(2000) – De ce şi cum evaluăm, Polirom, Iaşi;
2. Văcăreţu, S., Ruoho, K. (2007) – Evaluarea în sprijinul învăţării- ghid pentru cadrele didactice- Proiect Phare, 2004, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. Bucureşti.