IANCU FLORINA / GPN. MÂNĂSTIOARĂ – ULIEȘTI

EVALUAREA ÎN INVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR METODE DE EVALUARE


„Dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influenţează mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l în consecinţă! (R. Ausubel , 1981)
Alături de predare și învațare, evaluarea constituie o componentă esențială a procesului de învățământ, aflată in interacțiune cu alte procese cum ar fi: planificarea, organizarea, conducerea, esența sa fiind cunoașterea activității desfașurate cu copiii, pentru ca pe baza informațiilor obținute, această activitate sa fie ameliorată la timp.
Astfel, evaluarea, apare ca un proces complex de comparare a rezultatelor obținute cu obiectivele planificate, cu resursele utilizate și cu rezultatele anterioare. „A evalua înseamnă a emite o judecată de valoare asupra rezultatelor obținute de preșcolari, precum și asupra desfășurării procesului instructive-educativ, care a permis atingerea acestor rezultate” (Radu, 2000, 104).
Evaluarea poate fi considerată “punct final” într-o succesiune de evenimente care cuprinde următorii pași:
– stabilirea scopurilor și a obiectivelor pedagogice prin prisma comportamentelor dezirabile ale copiilor;
– proiectarea și executarea programului de realizare a scopurilor propuse;
– măsurarea rezultatelor aplicării programului.
Cele mai des întâlnite forme de evaluare sunt: evaluarea iniţială, continuă şi finală.
Evaluarea inițială se realizează la începutul unui program de „instruire” și stabilește nivelul de pregătire a preșcolarilor în momentul inițierii programului respectiv, constituind o condiție hotărâtoare pentru reușita activităților următoare deoarece oferă educatoarei posibilitatea de a cunoaște potențialul fiecărui copil.
Evaluarea formativă își propune să verifice toți preșcolarii asupra conținuturilor predate, fapt ce permite ca educatoarea să cunoască pregătirea copiilor, identificarea lacunelor, după fiecare secvență de învățare să adopte măsuri pentru ameliorarea procesului de învățământ.
Evaluarea finală intervine la sfârșitul unei perioade mai lungi de învățare, la sfârșit de semestru, an școlar, ciclu de învățământ.
METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR;
1. METODE ȘI TEHNICI TRADIȚIONALE DE EVALUARE
Tipologia metodelor tradiționale de evaluare este bine-cunoscută în spațiul educațional și include probe de evaluare orale, scrise și practice. După N. Lițoiu metoda de evaluare este o cale prin care profesorul oferă elevilor posibilitatea de a demonstra nivelul de stăpânire a cunoștințelor, de formare a diferitelor capacități testate prin utilizarea unei diversități de instrumente adecvate scopului urmărit. ( Lițoiu, 2001, 47).
Din această categorie fac parte:
– probele orale;
– probele scrise
– probele practice.
2. METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE EVALUARE
Aceste metode compensează excesul de cognitivism manifestat frecvent în evaluarea tradițională și realizează o apreciere holistică a progresului preșcolarilor sub raportul aptitudinilor, capacităților, atitudinilor și competențelor vizând atat produsul cât și procesul învățării.
Metodele alternative cel mai des întâlnite în învățământul preșcolar sunt:
– observarea curentă a comportamentului;
– jocurile didactice;
– jocurile de rol și serbările școlare;
– studiul de caz;
– proiectul;
– portofoliul;
– evaluarea cu ajutorul calculatorului;
– tehnica 3-2-1;
– investigatia;
– autoevaluarea.
3. METODE ȘI TEHNICI INTERACTIVE DE EVALUARE
Noile schimbări apărute în învăţământul preşcolar privind modalităţile de predare care să aşeze în centrul actului educaţional copilul şi interesele acestuia impun şi noi strategii de evaluare. Dacă în actul predării, educatoarea poate utiliza cu succes metode activ-participative, evaluarea, la rândul său, trebuie să fie coerentă cu noile strategii de predare-învăţare, fapt pentru care au apărut metodele interactive de evaluare (Breben, Gongea, Ruiu, Fulga, 2002, 15).
Printre metodele şi procedeele interactive de fixare şi evaluare a cunoştinţelor cele mai utilizate în grădiniţă, se înscriu următoarele:
– Turul galeriei;
– Piramida și Diamantul;
– Diagrama Venn;
– Ghicitorile;
– Explozia stelară
– Metoda R.A.I. ( Răspunde- Aruncă- Interoghează)
– Ciorchinele
– Brainstormingul
– Tehnica lotus (Floarea de nufăr)
– Turnirul întrebărilor
– Metoda fonetico – analitico –sintetică

Bibliografie:
– Ausubel, P. D., Robinson, R. F.( 1981) – „ Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală”, București,EDP.;
-Chiriac, Maria-„ Evaluarea- ghid al activității din grădiniță”- studiu ștințifiic
-Cucoş, Constantin – „Pedagogie” ediţia a II a revizuită şi adăugită, – Iaşi, Polirom, 2006.