Gurmai Lavinia / Școala Gimnazială ,, Adam Muller Guttenbrunn’’ Zăbrani, județul Arad

Evaluarea în sistemul de învățământ preuniversitar

Procesul de ȋnvăţămȃnt este abordat ca o relaţie între predare-ȋnvăţare-evaluare.
Evaluarea este o noţiune generică şi frecventă, fiind folosită cu multiple semnificaţii în diverse domenii. Cuvântul “a evalua” îndrumă spre multe alte cuvinte cu un rost asemănător: a estima, a aprecia, a judeca, a măsura, a examina, a considera, a constata, a cântări, a nota, a observa, a valida (sau invalida), a valoriza (sau devaloriza), a expertiza.
Evaluarea reprezintă punctul final într-o succesiune de activităţi ce urmăresc formarea la elevi a unui comportament corespunzător ȋn situaţii variate.Prin evaluare ȋn ȋnvăţământ se ȋnțelege actul didactic integrat acestui proces, care asigură evidenţierea achiziţiilor şcolare, valoarea, nivelul performanţelor şi eficienţa acestora ȋn vederea perfecţionării procesului de predare-ȋnvăţare. Evaluarea în învăţământul primar stă la baza modelării şcolarului, a direcţionării acestuia spre atingerea scopurilor propuse şi este mai mult decât o acţiune sau un procedeu, este o operaţie complexă, un tot unitar format din intervenţii, acţiuni, atitudini, stări afective.
Metodele tradiţionale de evaluare, probele orale, scrise şi cele practice constituie elementele principale şi dominante de desfăşurare a actului evaluativ. Pornind de la această realitate, strategiile moderne de evaluare caută să accentueze acea dimensiune a acţiunii evaluative, care oferă elevilor suficiente și variate posibilităţi de a demonstra ceea ce ştiu (ca ansambluri de cunoştinţe) şi, mai ales, ceea ce pot să facă (priceperi, deprinderi, abilităţi). Acestea sunt menite să mărească potenţialul intelectual al elevilor si să-i angajeze la un efort personal în actul învăţării, cu o eficienţă formativă maximă. Instruirea trebuie să-l situeze pe elev pe primul plan, să pună accent pe munca individuală şi pe descoperirea personală a lumii reale prin: observare, investigare, experimentare, formulare de concluzii.
Printre avantajele acestor metode se numără: identifică reuşitele şi erorile elevului, furnizează tehnicile de lucru, resursele materiale, bibliografice necesare elevilor, consolidează abilitatea de autoevaluare; ȋn afara faptului că reprezintă importante instrumente de evaluare, aceste metode constituie şi sarcini de lucru a căror rezolvare stimulează ȋnvăţarea de tip euristic. Printre principalele metode alternative de evaluare al căror potenţial informativ susţine individualizarea actului educaţional prin ajutorul acordat elevului menţionăm: observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor; investigaţia, proiectul, portofoliul, eseul, autoevaluarea.
Proiectul reprezintă o activitate mai amplă decât investigaţia. Se iniţiază ȋn clasă, prin definirea şi înţelegerea sarcinii, eventual şi prin ȋnceperea acesteia, se continuă acasă pe parcursul cȃtorva zile sau săptămȃni, timp ȋn care elevul se consultă permanent cu ȋnvăţătorul. Se încheie tot ȋn clasă prin prezentarea ȋn faţa colegilor a unui raport asupra rezultatelor obţinute şi a produsului realizat.
Etapele realizării unui proiect sunt:

1. alegerea temei
2. planificarea activităţii; stabilirea obiectivelor proiectului; formarea grupelor şi stabilirea sarcinilor în grupe; identificarea surselor de informare (manuale, proiecte realizate pe aceeaşi temă, cărţi de la bibliotecă, etc.)
3. cercetarea propriu-zisă
4. realizarea obiectivelor propuse
5. prezentarea rezultatelor
6. Evaluare
Aceasta metodă presupune activitatea ȋn grupe, pregătirea ȋnvăţătorului şi a elevului pentru ideea de lucru ȋn comun. Grupul poate fi alcătuit din două până la zece persoane, ȋn funcţie de numărul elevilor din clasă, natura obiectivelor şi experienţa participanţilor. Fiecare membru din grup are o sarcină bine stabilită. Învăţătorul trebuie să se implice în organizarea activităţii, consilierea şi încurajarea participării elevilor precum şi participarea sa efectivă atunci cȃnd e necesar. Voi prezenta ȋn continuare proiectul “Iubiţi şi ocrotiți natura! “realizat la clasa a III-a din dorinţa de a forma elevilor o gȃndire şi un comportament ecologic, prin angajarea lor ȋn acţiuni concrete de explorare.
Prin acest proiect am urmărit ca elevii: să cunoască aspecte ale lumii vii din mediul ȋnconjurător apropiat şi ȋndepărtat, să se informeze asupra diversităţii lumii plantelor şi animalelor,să se obișnuiască să ocrotească plantele și animalele din mediul înconjurător,să ȋnţeleagă importanţa protejării mediului ȋnconjurător,să ȋnveţe cum să protejeze natura. Proiectul s-a derulat pe durata cȃtorva săptămâni şi a antrenat toţi elevii clasei, care au fost ȋmpărţiţi ȋn două echipe: “Micii ecologişti“ şi “Patrula de reciclare” . Prima echipa a colecţionat materiale despre animale, iar a doua despre plante.
În cadrul echipelor s-au făcut subechipe de lucru care au pimit sarcini precise:
consultarea de reviste, publicaţii, lecturi literare şi ştiinţifice, ilustraţii cu plante şi animale, întocmirea unor fişe despre lumea vie, urmărirea unor emisiuni TV (Discovery,Animal Planet) şi consemnarea unor curiozităţi despre plante şi animale, îngrijirea animalelor de casă și realizarea de compuneri, poezii, desene despre plante şi animale.
S-au folosit şi notiţele luate de elevi ȋn urma vizitelor făcute la Grădina Zoologică din Timișoara și la Pădurea Neudorf. La sfârşitul fiecărei săptămȃni s-au întrunit şefii de echipe şi coordonatorul proiectului pentru a constata şi măsura stadiul realizării sarcinilor date şi stabilirea următorilor paşi de făcut. După finalizarea proiectului, produsele acestuia au fost prezentate în cadrul şedintei cu părinţii. Printre aceste produse se pot enumera:constituirea unei miniculegeri de texte ȋn versuri şi ȋn proză care să oglindească lumea vie, aşa cum a fost surprinsă de scriitori, afişe pentru sensibilizarea colegilor cu privire la necesitatea unui comportament ecologic,lucrări realizate ȋn orele de abilităţi practice (animale, tablouri cu flori presate, dar şi cu materiale reciclabile), un panou publicitar cu tema “Iubiţi si ocrotiţi natura! ,realizarea unor mini-atlase “Animale domestice”, “Animale sălbatice”,etc.

Bibliografie:
• Cucos Constantin – “Pedagogie “ Polirom, Iaşi, 2000
• Dumitriu Constanta – “Strategii alternative de evaluare: modele teoreticoexperimentale” E.D.P., Bucureşti, 2003
• Ionescu Miron – “Educaţia şi dinamica ei“ Tribuna Învaţămantului, Bucureşti, 1998
• Snee Men – “Ghid de evaluare pentru ȋnvăţămȃntul primar” E.D.P. Bucureşti