Metode interactive folosite în formarea deprinderilor de muncă intelectuală
1. Jocul didactic
Jocul didactic este una dintre metodele preferate a elevilor, deoarece implică nu numai distracţie şi bună dispoziţie în ceeea ce priveşte desfăşurarea lecţiei ci şi ceea ce urmăresc copiii toată ziua – să se joace. Această modalitate de educare, dezvoltă capacităţile creatoare ale elevilor, gândirea şi imaginaţia astfel încât elevii vor asimila mai uşor cunoştinţele, jocul didactic fiind un element important în dezvoltarea personalităţii elevilor. Prin intermediul jocului elevul manifestă activism, reuşind să înţeleagă, să dobândescă şi să-şi formeze o serie de deprinderi şi priceperi practice. Acesta îşi va crea propriul univers în care el se va simţi sigur de sine, stâpân pe cunoştinţele sale şi va încerca să exceleze în raport cu ceilalţi. (M.Ionescu,V.Chiş, 1992,p. 98).
Etapele jocului didactic:
1.pregătirea materialului pentru jocul ce urmează a fi desfăşurat;
2.precizarea jocului, precum şi sarcinile acestuia;
3.prezentarea regulilor jocului şi explicarea lor;
4.executarea unui joc-model;
5.începerea jocului;
6.observarea desfăşurării jocului, astfel încât să se desfăşoare normal, fără a se încălca regulile propuse;
7.prezentarea concluzilor referitoare la jocul desfăşurat.
Tipuri de jocuri:
I. Cerghit clasifică jocurile didactice după următoarele criterii:
– după obiectivele urmărite: jocuri senzoriale, jocuri de observare a naturii, de dezvoltare a vorbirii, de asociere de idei şi de raţionament, jocuri matematice, jocuri de construcţii tehnice, jocuri muzicale, jocuri de orientare, jocuri de sensibilizare, pregătitoare pentru înţelegerea noţiunilor noi , jocuri aplicative, jocuri exemplificative, jocuri de fantezie, de memorie, jocuri simbolice,jocuri de îndemânare, etc.;
– după materialul folosit: jocuri cu materiale didactice, jocuri fără materiale, jocuri orale, jocuri cu întrebări, jocuri-ghicitori, jocuri cu cuvinte încrucişate, etc.;
– după modul de predare al obiectelor de învăţământ: jocul de citit, jocul de scris, jocul de socotit, de geografie, de ştiinţe, de educaţie fizică, etc.; (I.Cerghit,2006,p.265).
Avantajele jocului didactic:
– antrenează elevii în desfăşurarea lecţiei;
– sunt o modalitate de explorare a realităţii, de familiarizare cu noţiunile necunoscute;
– în cadrul jocului sunt antrenaţi toţi elevii, chiar dacă nu au toţi capacităţile specifice jocului;
– se dezvoltă spiritul de cooperare îi creşte gradul de omogenitate a clasei de elevi;
– se cultivă spiritul de iniţiativă, gândirea critică şi creativitatea;
– se valorifică şi se dezvoltă propriile valori şi performanţe;
2. Cubul
Este o metodă interactivă , ce permite explorarea unui subiect sau a unei teme din mai multe perspective contribuind la o abordare complexă şi integratoare a temei. Se poate utiliza la toate tipurile de lecţii, implicând lecţiei un caracter dinamic şi relaxant. Scopul principal al acestei metode constă în aprofundarea unor cunoştinţe deja învăţate precum şi acumularea şi îmbogăţirea cu cunoştinţe noi. Pentru utilizarea aceastei metode la clasă trebuie confecţionat şi utilizat un cub, drept suport al activităţii didactice. Utilizarea acestei metode la clasă constituie o provocare, deoarece determină o întrecere între elevi în ceea ce priveşte modalitatea de prelucrare şi asimilare corectă şi eficentă a cunoştinţelor.
Etapele metodei:
1.Se confecţionează un cub pe ale cărei feţe se specifică: -descrie; -compară; -analizează;
-asociază; -aplică; -argumentează.
2. Se notează în mod direct cerinţele unei teme;
3. Se alcătuieşte un grupuri de 4-6 elevi;
4. Se prezintă unele aspecte cheie referitoare la tema propusă, ex: ”Fata babei şi fata moşneagului”, de Ion Creangă;
5. Acordarea accesului de lucru pentru fiecare echipă se face prin rostogolirea cubului;
6. Fiecare elev din fiecare grupă va rezolva individual o sarcină de pe o faţetă a cubului;
7. Prezentarea soluţiilor şi informaţiilor în faţa grupelor de elevi;
8. Lucrarea terminată poate fi ”deschisă” şi afişată pe tablă sau pe pereţii clasei.
Cerinţele, sarcinile trecute pe feţele cubului nu trebuie să se refere doar la conţinuturi, se poate cere elevilor să-şi exprime sentimente, atitudini, să argumenteze pro şi contra o problemă. Acest mod de utilizare a metodei poate stimula creativitatea şi originalitatea organizării unei lecţii de către profesor ce-şi propune să atingă competenţe şi să formeze atitudini, valori, sentimente.
Avantajele metodei:
– se implică toţi elevii în activitatea de predare-învăţare;
– se aprofundează şi se consolidează cunoştinţele într-o formă distractivă;
– se cultivă spiritul de echipă şi competiţia între elevi;
– se dezvoltă creativitatea, gândirea critică şi inteligenţele multiple;
– se dezvoltă capacitatea de comunicare individuală dar şi în cadrul grupului;
– se oferă elevilor libertatea de a-şi exprima propriile păreri, deoarece tema este abordată din toate punctele de vedere; (I.Negreţ-Dobridor, I.O.Pânişoară, 2005,p. 207).
3. Explozia stelară (starbursting)
Explozia stelară (eng. “star” = stea; eng. ”burst” = a exploda), este o metodă nouă de creştere a creativităţii, similară brainstormingului. Începe din centrul noţiunii şi se emite în afară, cu întrebări, la fel ca o explozie stelară.
Se realizează în felul următor:
– Scriem ideea sau problema pe o foaie de hârtie şi se înşiră cât mai multe întrebări care au legătură cu ea. Punctul de plecare îl constituie întrebările de tipul: Ce?, Cine?, Unde?, De ce?,Când?.
– Întrebările iniţiale pot genera alte întrebări neaşteptate care, posibil, solicită o şi mai mare concentrare pentru a răspunde la ele. Finalitatea metodei este de a obţine cât mai multe întrebări şi astfel cât mai multe conexiuni înte concepte. Această modalitate de stimulare a creativităţii individuale şi de grup facilitează participarea întregului colectiv, stimulează crearea de întrebări la întrebări, aşa cum brainstormingul dezvoltă construcţia de idei pe idei.( Breben,S.,Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., 2002, p. 250).
Etapele metodei:
1. Propunerea unei probleme;
2. Se organizează colectivul în grupuri la alegere;
3. Prin munca în echipă se elaborează o listă cu cât mai multe întrebări şi cât mai diverse.
4. Discutarea rezultatelor muncii de grup.
5. Identificarea celor mai captivante întrebări şi aprecierea muncii în cooperare. Opţional, se poate trece şi la elaborarea de răspunsuri la unele dintre întrebări.
Explozia stelară este o metodă uşor de aplicat oricărei vârste şi unei game largi de domenii. Nu este grea şi nici nu necesită explicaţii detaliate. Elevii se prind repede în joc,aceasta fiind pe de o parte o modalitate de relaxare şi, pe de altă parte, o sursă de noi descoperiri.
4. Turul Galeriei
Este o metodă de învăţare prin cooperare care stimulează ”gândirea critică şi învăţarea eficientă”, încurajând copiii să-şi spună părerile cu privire la soluţiile propuse de colegii lor. În cadrul acestei metode elevii, împărţiţi în microgrupuri, lucrează la rezolvarea unei probleme controversate ce are mai multe soluţii posibile .
Etapele acestei metode interactive sunt următoarele :
1. Constituirea microgrupurilor: Elevii sunt împărţiţi pe grupuri de câte 3-4 membri. Fiecărui grup li se împarte coli de flip-chart pe care vor scrie şi markere.
2. Descrierea sarcinilor de lucru: Învăţătorul le prezintă grupurilor de elevi sarcina de lucru pe care trebuie soluţionată, cu menţiunea că rezolvarea problemei trebuie scrisă pe foile de flip-chart. Li se explică, de asemenea, că un elev dintre membrii fiecărui grup va avea rolul de „ghid”.
3. Colaborarea între membrii grupului pentru realizarea sarcinilor de lucru: Elevii acţionează în cadrul grupului lor pentru a realiza sarcina propusă. Soluţiile găsite sunt notate pe coala de flip-chart.
4.Etalarea produselor : Fiecare grup îşi etalează produsul, precum se expune într-o galerie de artă (acest aspect explică şi denumirea metodei). Elevii cărora li s-a atribuit rolul de „ghid” încep prin a-şi prezenta produsul grupului din care fac parte.
5. „Turul galeriei” – membrii grupurilor „vizitează”, compară, examinează fiecare produs, şi adresează întrebări de clarificare ghidului, iar răspunsurile de completare pot fi consemnate în subsolul colii de flip-chart.
6. Evaluarea (corectarea) rezultatelor – fiecare grup îşi evaluează produsele , făcând comparație cu celelalte şi valorificând comentariile „vizitatorilor”.
Avantajele metodei „Turul galeriei”:
– se formează şi se consolidează deprinderea de ascultare activă;
– stimularea creativităţii;
– se pune în valoare respectul faţă de ceilalţi;
– se formează şi se dezvoltă acele competenţe emoţionale;
– se dezvoltă relaţiile existente între copii;
– se formează şi se dezvoltă competenţele de comunicare;
– se dezvoltă gândirea critică şi învăţarea activă;
– prin această metodă se dezvoltă participarea activă, implicarea tuturor în realizarea sarcinilor de lucru;
– astfel se stimulează intercunoaşterea şi autocunoaşterea;
– se dezvoltă competenţele de evaluare şi autoevaluare;
5. Metoda cadranelor
Este o metodă grafică şi eficientă pentru selectarea, clasificarea şi sintetizarea informaţiilor. Se lucrează individual, dar şi pe grupe, fiecare elev completând un cadran, sarcinile de lucru fiind distribuite între ei, nu de către învăţător. Pentru desfăşurarea acestei metode, pagina trebuie împărţită în patru părţi prin trasarea a două drepte perpendiculare. Cadranele sunt numerotate de la unu până la patru. În această metodă, a cadranelor pot fi incluse patru obiective din ziua respectivă, ca de exemplu:
cadranul 1 : scrieţi titlul textului citit;
cadranul 2 :identificaţi în text şi folosiţi apoi în propoziţii cuvinte care conţin litera ”j”;
cadranul 3: scrieţi cuvintele cu sens opus pentru următoarele cuvinte….;
cadranul 4 : desenaţi şi coloraţi jucăria/ jucăriile preferate;
Metoda cadranelor poate fi utilizată în toate etapele lecţiei sau numai în etapele de reflecţie, realizându-se feed-back-ul învăţării. Elevii devin treptat conştienţi de puterea lor de utilizare a celor învăţate şi încep să- şi structureze singuri datele, îşi aleg cerinţe, îşi fixează obiective devenind mai independenţi în învăţare. Combinarea cititului cu scrisul, comunicarea cu desenul în gândirea critică fac din activitate un joc în care elevilor le place să se implice. Este o metodă care place elevilor şi care le cere orientare în pagină, le dezvoltă gustul estetic, elevii fiind preocupaţi nu numai de ceea ce scriu, ci şi de felul în care scriu.
Avantajele acestei metode:
Acentuează gândirea şi atenţia;
Modul propriu de gândire al elevului este accentuat;
Activitatea didactică este stimulată pentru a atrage interesul elevilor;
Are un mod facil de asimilare a de cunoştinţe noi;
Această metodă are mare succes la orele de consolidare şi recapitulare.
Grecu Tatiana Doina
27
aug.