Gică Mihaela Rodica / Mihai Elena Eugenia / Niculescu Cornelia – GRĂDINIȚA NR. 233, BUCUREȘTI, SECTOR 2

EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
– între modern și tradițional
METODE, TEHNICI, STRATEGII

Un proces de evaluare poate implica multe metode de a culege informații despre dezvoltarea și învățarea copiilor, inclusiv note de observație, imagini sau desene ale copilului, mostre din scrisul copilului, mostre de limbaj, fotografiile și înregistrările pe bandă sau video ale copilului (Sakellariou & Mitsi, 2019)
Metodele formale de evaluare se referă în primul rând la testarea standardizată, care este considerată cea mai buna formă de evaluare continuă deoarece testele pun restricții semnificative asupra copilului și comportamentului, inclusiv asupra controlului strict al condițiilor standard.
Abilitatea examinatorului are o importanță deosebită atunci când se utilizează acest tip de evaluare, crește probabilitatea ca fiecare copil să fie evaluat în același mod și ca scorurile la test să permită o comparație corectă între indivizi și grupuri (Epstein, Schweinhart, DeBruin-Parecki & Robin, 2004)
Este de remarcat faptul că testele variază în funcție de scopurile pentru care au fost concepute și pot măsura abilitățile, realizările, interese, competențe, valori și caracteristici personale. În timp ce aceste teste sunt concepute pentru măsurarea caracteristicilor individuale, ele pot fi proiectate individual sau colectiv, iar rezultatele pot fi folosite pentru a planifica și ghida instruirea, pentru a studia diferențele dintre indivizi și grupuri și oferă îndrumări (Nah & Kwak, 2011; Wortham, 2008).
Mulți cercetători și instituții care studiază copilăria au sugerat că utilizarea standardizata a testelor ar trebui limitată, deoarece nu reprezintă cea mai bună metodă de evaluare pentru copii .
Ei subliniază că contextul acestui proces de evaluare poate afecta performanța copiilor, care lucrează cel mai bine în condiții familiare, confortabile, naturale și informale (Nah & Kwak, 2011)
Metodele de evaluare informală sunt împărțite în evaluare autentică (observare, portofolii) sau evaluare naturalistică, care este de obicei folosită pentru a evalua creșterea și dezvoltarea copiilor de către profesori sau membrii echipei în programele pentru prima copilărie. Pot fi aplicate teste de anchetă informală pentru a determina nevoile copiilor mici și profesorii pot folosi metode de evaluare informală pentru evaluarea dezvoltarii limbajului sau potențialele probleme de limbaj.
Acest tip de evaluare ar trebui să fie în concordanță cu obiectivele curriculare și cu practicile educaționale care se aplică în sala de clasă (Epstein și colab., 2004)
În consecință, există un acord între părțile interesate că evaluarea educaţiei şi dezvoltarea timpurie trebuie să fie informală și implementată de-a lungul timpului, în contextul interacțiunilor copilului cu materiale, obiecte și oameni .
Copiii sunt cel mai bine evaluați prin metode autentice, inclusiv sarcini din viața reală, mostre din munca lor, observații ale copiilor în cadru natural și evaluări ale comportamentelor lor de zi cu zi.
Aceasta este pentru că, pentru toți copiii, în special copiii de grădiniță, performanța dintr-o evaluare se reflectă în experiențele lor mai mult decât în potențiale abilități de succes la școală (Scott-Little & Niemeyer, 2001).