EVALUARE 2022

GHEORGHE Roxana – Elena

EVALUAREA ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

Templul nostru, școala

În acest templu cu unelte,
Aici este prima treaptă,
Unde creăm catapulte
Ce trimit spre calea dreaptă.

Doamna e șlefuitor,
Mama și tata rindelele.
Ei construiesc străduitor,
Până se văd roadele.

Când intră-n templu, aschiuța,
E ascuțită… mai și-nțeapă,
Dar cu puțină voință,
Procesul poate să înceapă.

Uneltele nu obosesc
Și mereu sunt zâmbitoare,
Indiferent de ce-ntâlnesc,
Construiesc în continuare.

După ani de străduință,
Răbdare, dragoste, îndemn,
Din templul nostru, grădinița,
Așchia devine lemn.



Evaluarea este o componentă a oricărei activităţi umane care tinde spre obţinerea unor rezultate, fapt ce implică necesitatea de a stabili în ce măsură rezultatele propuse au fost efectiv obţinute. În sensul cel mai larg, evaluarea are un rol deosebit în viaţa fiecărei fiinţe umane. Omul trăieşte sub semnul măsurii şi al comparaţiei cu alţii şi cu sine. În întreaga lui existenţă, el este permanent evaluat şi la rândul lui evaluează pe cei cu care intră în contact. Evaluarea/valorizarea este o dovadă că persoanele, lucrurile, evenimentele nu ne sunt indiferente, prezintă pentru fiecare dintre noi anumite semnificaţii
Pe baza rezultatelor obţinute prin acţiunea de evaluare, urmează să se adopte decizii de ameliorare a activităţii în etapa următoare.
Abordată din această perspectivă, evaluarea pedagogică apare ca o acţiune managerială care impune raportarea rezultatelor obţinute în activitatea educativă la un ansamblu de criterii specifice domeniului, cu valoare de etalon, în vederea luării unor decizii optime cu privire la desfăşurarea activităţii în etapa următoare.
Rezultatele evaluării prezintă o importanţă deosebită pentru toţi factorii implicaţi în procesul de formare a tinerei generaţii: profesori, elevi, părinţi şi chiar societate:
• pentru profesori, evaluarea este importantă, deoarece furnizează informaţii cu privire la rezultatele activităţii desfăşurate cu elevii, îi ajută să identifice aspecte izbutite sau susceptibile de perfecţionare ale procesului instructiv-educativ, greşelile tipice prezente în pregătirea elevilor, sursele care le-au generat, pe baza cărora iau decizii cu privire la strategia activităţii viitoare;
• pentru elevi, reprezintă un indiciu valoros cu privire la concordanţa dintre performanţele obţinute şi obiectivele pe care le aveau de îndeplinit, un reper important în reglarea efortului de învăţare şi a investiţiei de timp destinat acestei activităţi şi eventual “un semnal de alarmă” privind perspectiva evoluţiei ulterioare, corelată cu cerinţele societăţii faţă de pregătirea lor. Poate ajuta la conturarea aspiraţiilor şi la mobilizarea tuturor resurselor de care dispun în vederea realizării lor;
• pentru părinţi, este o bază de predicţie şi o garanţie privind reuşita viitoare a copiilor, un indiciu al necesităţii întreprinderii unor măsuri speciale de sprijin a acestora pentru depăşirea unor dificultăţi, sau rămâneri în urmă. Oferă date ce asigură echilibrul între cerinţele puse în faţa copiilor şi posi-bilităţile reale şi virtuale ale acestora. Se va avea în vedere că presiunea exercitată de familie pentru a-l împinge pe copil spre “mai mult” poate avea ca efect aspiraţia spre “mai puţin” pentru a evita decepţia. (D. Vrabie, 1975).
• pentru societate, evaluarea furnizează informaţii pertinente despre nivelul de pregătire a forţei de muncă, eficienţa investiţiilor în învăţământ, punctele slabe ale sistemului, date ce se valorifică în scopul înlăturării dis-funcţionalităţilor sistemului şi eficientizării sale.

Metodele utilizate în activitatea de evaluare sunt diverse, în ultima perioadă făcându-se distincţie între metodele tradiţionale, denumite astfel datorită faptului că au fost consacrate în timp şi sunt utilizate cel mai frecvent şi metodele complementare care s-au impus în practica şcolară mai ales în ultimii ani.

În categoria metodele tradiţionale sunt incluse:
 probele orale;
 probele scrise;
 probele practice.

Metode complementare de evaluare se înscriu în categoria acelor strategii de evaluare care urmăresc să ofere elevilor posibilităţi sporite de a demonstra nu numai că au asimilat un ansamblu de cunoştinţe, dar şi că dispun de priceperi, deprinderi, abilităţi de a opera cu respectivele cunoştinţe. Au un potenţial formativ ridicat şi permit o mai bună individualizare a actului educaţional.

În categoria metodelor complementare de evaluare sunt incluse:

 observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor;
 investigaţia;
 proiectul;
 portofoliul;
 autoevaluarea.
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *