Floroae Adriana Maria / Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” Năsăud, județ Bistrița-Năsăud

Metode alternative de evaluare utilizate în clasă

Metoda de evaluare este o cale prin care cadrul didactic oferă elevilor posibilitatea de evidențiere a diferitelor capacități testate. În lucrările de specialitate se face distincție între metodele tradiționale de evaluare și cele alternative. Metodele alternative de evaluare oferă cadrului didactic tehnici și proceduri noi de evaluare, mai ales pentru măsurarea acelor obiective mai greu sesizabile și cuantificabile prin metodele clasice.
Principalele metode alternative de evaluare sunt: observarea sistematică a activității și a comportamentului elevilor, investigația, proiectul, portofoliul, colocviul, autoevaluarea.
Observarea sistematică se realizează cu ajutorul fișelor de evaluare, a listelor de control, a scării de clasificare.
Investigația oferă elevului posibilitatea de a aplica cunoștințele însușite în situații noi și variate, pe parcursul unei ore de curs. Acesta se transformă în cercetător și căutător de informații și cunoștințe care să-i permită aplicarea acestora în mod creativ. Investigația reprezintă o situație complicată care nu are o rezolvare simplă. Deși sarcina poate fi scurtă, timpul de lucru este relativ lung. Investigația poate fi individuală sau de grup. Începe, se desfășoară și se termină în clasă. Pe parcursul derulării investigației se urmăresc caracteristici personale ale elevilor cum ar fi: creativitatea și inițiativa, persistența, cooperarea, participarea și preluarea inițiativei în cadrul grupului, flexibilitatea și deschiderea către idei noi, dorința de generalizare.
Proiectul reprezintă o activitate mai amplă decât investigația care poate fi realizat individual sau în grup. Acest demers presupune elaborarea unei lucrări pe tema dată. Începe în clasă prin definirea și înțelegerea sarcinii, eventual și prin începerea rezolvării acesteia. Se continuă acasă pe parcursul a mai multor zile sau săptămâni, timp în care elevul se consultă permanent cu profesorul. Proiectul se încheie tot în clasă, prin prezentarea în fața colegilor a unui raport asupra rezultatelor obținute și, dacă este cazul, a produsului realizat.
Titlul proiectului este ales la început de către profesor. După ce se obișnuiesc cu acest tip de activitate, elevii își vor alege singuri subiectele sau titlurile. În timpul realizării proiectului se evaluează capacitățile elevilor de a alege metodele de lucru, de a utiliza în mod corespunzător bibliografia. Se evaluează și corectitudinea soluției, generalizarea problemei, organizarea materialului într-un raport, calitatea prezentării.
Portofoliul este o modalitate de evaluare a performanțelor școlare ale elevilor. Este un instrument de evaluare flexibil, complex și integrator, fiind totodată o alternativă viabilă la modalitațile tradiționale de evaluare. Acesta include rezultate și produse relevante obținute prin celelalte metode și tehnici de evaluare (probe orale, scrise și practice, observarea sistematică a activității și a comportamentului elevilor, proiectul, autoevaluarea, precum și sarcini specifice fiecărei discipline). Portofoliul reprezintă cartea de vizită a elevului, urmărindu-i progresul de la un modul la altul, de la un semestru la altul, de la un an școlar la altul și chiar de la un ciclu de învățământ la altul.
Elementele necesare în alcătuirea portofoliului sunt: scopul portofoliului, structura acestuia, contextul și modul de proiectare.
Ca structură portofoliul poate servi ca instrument de evaluare destinat profesorului, ca instrument de autoevaluare pentru elev, ca instrument de evaluare destinat părinților. Cel mai adecvat model de portofoliu este acela care selectează cele mai bune produse sau cele mai bine realizate activități ale elevului.
Colocviul este o metodă interactivă de grup, care îi pune pe elevi în situația de a participa direct la procesul didactic.
Autoevaluarea este modalitatea prin care elevul este pus în situația de a se autoaprecia, de a se analiza obiectiv, de a-și evidenția aspectele pozitive și negative prin propria sa pregătire școlară. Pentru a forma deprinderile de autoevaluare la elevi sunt necesare câteva condiții: prezentarea obiectivelor pe care elevii trebuie să le realizeze, încurajarea elevilor în a-și pune întrebări și a da răspunsul în scris, încurajarea evaluării în cadrul grupului.
Cadrul didactic care utilizează metode și tehnici de evaluare trebuie să țină cont de validitatea, fidelitatea, corectitudinea și aplicabilitatea unor asemenea demersuri.
Evaluarea se realizează diferit de la un profesor la altul, în funcție de multiple variabile. Importantă este însă creșterea obiectivității, consistenței și transparenței procesului de apreciere și de notare, în scopul creșterii credibilității judecăților de valoare exprimate de către evaluator, al ameliorării și îmbunătățirii rezultatelor școlare ale elevilor.

Bibliografie:
Cristea, Sorin (2019), Evaluarea instruirii în cadrul procesului de învățământ. Strategii. Metode. Procedee. Instrumente, Editura Didactică Publishing House, București
Manolescu, Marin (2005), Evaluarea şcolară – metode, tehnici, instrumente, Editura Meteor Press, Bucureşti