EVALUARE 2022

Farcas Adina-Mariana

Metode alternative de evaluare

Evaluarea este o componentă esențială a procesului instructiv-educativ, alături de predare și învățare. Aceasta presupune culegerea, valorificarea, aprecierea şi interpretarea informaţiilor rezultate din procesul de învăţare, măsurile pedagogice, proiectele curriculare care rezultă din aceste activităţi.
Există anumite expresii care sunt folosite frecvent pentru denumirea activității de evaluare: examinare, verificare, ascultare, control. De cele mai multe ori această activitate de evaluare în mediul școlar provoacă stări de neliniște și stres în rândul elevilor, mai ales în cazul Evaluări Naționale.
Evaluarea poate fi realizată prin metode tradiționale, dar și prin metode alternative.
Metodele tradiționale sunt următoarele:
● probe orale – reprezintă metoda de evaluare cel mai des utilizată la clasă, dar sunt recomandabile în principal disciplinelor care presupun demonstrarea unor capacități și abilități dificil de surprins prin intermediul probelor scrise (de exemplu, capacitatea de comunicare verbală)
● probe scrise – reprezintă o modalitate de evaluare foarte des practicată, uneori chiar preferată, deoarece prezintă mai multe avantaje pe care nu ar trebui să le ignoram dacă se dorește realizarea unui proces de instruire eficient si un grad de obiectivitate mai mare în apreciere
● probe practice – utilizate în vederea evaluării capacității de a aplica anumite cunoștințe teoretice, precum și a gradului de stăpânire a priceperilor și deprinderilor de ordin practic.

Metodele alternative de evaluare asigură o variantă la metodele tradiţionale, a căror prezenţă este preponderentă, oferind alte opţiuni instrumentale care îmbogăţesc practica evaluativă. Aceste metode includ următoarele:
● hărţile conceptuale
● metoda R.A.I.
● tehnica 3-2-1
● proiectul
● portofoliul
● jurnalul reflexiv
● investigaţia
● observaţia sistematică a comportamentului elevilor
● autoevaluarea

Metodele şi tehnicile moderne de evaluare contribuie la:
· stimularea activismului elevilor;
· accentuarea valenţelor operaţionale ale diverselor categorii de cunoştinţe;
· evidenţierea, cu mai multă acurateţe, a progresului în învăţare al elevilor şi, în funcţie de acesta, facilitarea reglării/autoreglării activităţii de învăţare;
· formarea şi dezvoltarea unor competenţe funcţionale, de tipul abilităţilor de prelucrare, sistematizare, restructurare şi utilizare în practică a cunoştinţelor;
· formarea şi dezvoltarea capacităţilor de investigare a realităţii;
· formarea şi dezvoltarea capacităţii de cooperare, a spiritului de echipă;
· dezvoltarea creativităţii;
· dezvoltarea gândirii critice, creative şi laterale;
· dezvoltarea capacităţii de autoorganizare şi autocontrol;
· dezvoltarea capacităţilor de interevaluare şi autoevaluare;
· formarea şi dezvoltarea capacităţii reflective şi a competenţelor metacognitive;
· cristalizarea unei imagini de sine obiective;
· dezvoltarea motivaţiei pentru învăţare şi formarea unui stil de învăţare eficient etc..
Informaţiile obţinute prin intermediul metodelor alternative constituie repere consistente pentru adoptarea deciziilor de ameliorare a calităţii procesului de predare-învăţare.
Pe lângă toate aceste avantaje, aceste metode alternative de evaluare prezintă și anumite dezavantaje, precum: adeseori rezultatele evaluării nu se obţin imediat, deoarece evaluarea se face pe o perioadă mai mare de timp; unele forme precum portofoliul, presupun un volum de muncă sporit, inclusiv activitate individuală în afara clasei. Multe dintre acestea nu sunt utilizate în practica pedagogică, reprezentând elemente de noutate.
Cele mai folosite dintre aceste metode sunt proiectul și portofoliul. Ar fi ideal ca profesorii să adopte la clase aceste metode deoarece „caracterul complementar implică faptul că acestea completează arsenalul instrumentar tradițional (metode orale, scrise, practice) şi că se pot utiliza simultan în procesul evaluativ” (Cucoş, 2008, p.133)

Metoda R.A.I.
Metoda R.A.I. vizează „stimularea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a comunica (prin întrebări şi răspunsuri) ceea ce tocmai au învăţat.” (Oprea, 2006, pag. 269). Denumirea acestei metode provine de la asocierea iniţialelor cuvintelor Răspunde – Aruncă – Interoghează. Poate fi utilizată în orice moment al activităţii didactice, în cadrul unei activităţi frontale sau de grup. Un demers evaluativ realizat prin intermediul acestei metode implică respectarea următorilor paşi (în cazul unei activităţi frontale):
– se precizează conţinutul/tema supus/ă evaluării;
– se oferă o minge uşoară elevului desemnat să înceapă activitatea;
– acesta formulează o întrebare şi aruncă mingea către un coleg care va preciza răspunsul; la rândul său, acesta va arunca mingea altui coleg, adresându-i o nouă întrebare;
– elevul care nu va putea oferi răspunsul corect la întrebare va ieşi din „joc”, răspunsul corect fiind specificat de cel ce a formulat întrebarea; acesta are dreptul de a mai adresa o întrebare, iar în cazul în care nici el nu cunoaşte răspunsul corect, va părăsi „jocul” în favoarea celui căruia i-a adresat întrebarea;
– în „joc” vor rămâne numai elevii care demonstrează că deţin cunoştinţe solide în legătură cu tema evaluată;
– la final, profesorul clarifică eventualele probleme/întrebări rămase fără răspuns.
Pe parcursul activităţii, profesorul-observator identifică eventualele carenţe în pregătirea elevilor şi poate adopta astfel deciziile necesare pentru îmbunătăţirea performanţelor acestora, precum şi pentru optimizarea procesului de predare-învăţare.
Această metodă o folosesc limba engleză și este eficientă, de exemplu, în evaluarea verbelor neregulate, fiind în același timp și o metodă bună de a le repeta și a fixa cunoștințele.
Evaluarea școlară trebuie să devină dinamică, centrată pe procesele mentale ale elevului, să favorizeze autoreglarea, autoreflectia, să înlocuiască acea concepție statică, bazată pe control, examinare, sancțiune.

Bibliografie:
Cerghit, Ioan, 2002, Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii, Aramis
Cucoș C., 2008, Teoria și metodologia evaluării, Editura Polirom, Iași
Oprea Crenguţa, 2009 Strategii didactice interactive, EDP București

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *