Elena Vasii

Metodele şi instrumente complementare de evaluare

1. Observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor;
2. Investigaţia;
3. Portofoliul;
4. Proiectul;
5. Autoevaluarea.
1. Observarea sistematică a comportamentului elevului în timpul activităţilor didactice este o tehnică de evaluare care furnizează o serie de informaţii utile, greu de obţinut pe alte căi. Prin observare sistematică, educatorul urmăreşte diferite comportamente , comportamente ce privesc cunoştinţele şi capacităţile de vorbire, ascultare, realizarea unor experimente, desene, dans, gimnastică, abilităţi musicale. Pentru a înregistra aceste informaţii, profesorul are la dispoziţie trei modalităţi:
•a) fişa de evaluare – sunt înregistrate date despre evenimentele mai importante în legătură cu elevii care întâmpină dificultăţi; Observarea trebuie limitată doar la câteva comportamente.
•b) scara de clasificare; Comportamentele elevilor sunt clasificate după un număr de categorii (scara lui Likert): În ce măsură elevul a participat la discuţii ? În ce măsură comentariile sale au fost în legătură cu tema ? Scările de clasificare pot fi numerice, grafice şi descriptive.
•c) lista de control / verificare. Se aseamănă cu scara de clasificare, dar ea înregistrează dacă o caracteristică sau o acţiune este prezentă sau absentă .
Exemplu: A urmat instrucţiunile ? Da /Nu
A cooperat cu ceilalţi ? Da/Nu
A dus activitatea până la capăt? Da/Nu
2. Investigaţia reprezintă o activitate pe care elevul o desfăşoară într-o oră în vederea rezolvării unei situaţii complicate, pe baza unor instrucţiuni precise. Ea începe, se desfăşoară şi se termină în clasă. Se poate desfăşura individual sau în grup.
Obiective urmărite: – înţelegerea şi clarificarea sarcinilor; – găsirea unor procedee pentru culegerea şi organizarea informaţiilor; – formularea şi testarea ipotezelor de lucru; – modificarea planului de lucru; – capacitatea de a aplica în mod creativ cunoştinţele şi de a explora situaţii noi; – participarea şi cooperarea în cadrul grupului; – capacitatea de redactare şi prezentare a raportului privind rezultatele investigaţiei.
Notarea se va face holistic, in funcție de strategia de rezolvare, aplicarea cunoştinţelor, principiilor și regulilor ,în funcție de claritatea argumentării şi forma prezentării.
3. Portofoliul este un instrument complex de evaluare care presupune o selecţie sistematică, făcută, de regulă, de către elevi (dar şi de către cadrele didactice) a unor produse relevante ale activităţii elevilor (individual sau în grup). Portofoliul include şi rezultatele relevante obţinute prin celelalte metode şi tehnici de evaluare. Aceste rezultate privesc probele orale, scrise şi practice, observarea sistemică a comportamentelor şcolare, proiectul, autoevaluarea, precum şi sarcini specifice fiecărei discipline. Notarea se va face într-o manieră holistică pe baza unor criterii clare, care vor fi comunicate elevilor înainte să înceapă proiectarea portofoliului. Exemple: Fişe de lucru pentru părţile de vorbire învăţate, poezii, texte narative folosite pentru identificarea părţilor de vorbire învăţate; desene realizatre de ei sau ilustraţii care pot fi folosite pentru identificarea unor părţi de vorbire.
4. Proiectul este o activitate mult mai complexă decât investigaţia. Începe în clasă şi continuă în afara şcolii (individual sau în grup) câteva zile sau săptămâni. Se încheie tot în clasă prin prezentarea unui raport sau a produselor realizate. Permite o abordare interdisciplinară. La început titlul poate fi sugerat de învăţător, apoi de către elevi. De exemplu Jurnalul meu, Toamna în imagini, Eu şi mediul înconjurător, Revista clasei etc.
Se pot acorda două calificative (unul la elaborare şi altul la prezentare). Exemplu: Proiect – Toamna în imagini. Se vor forma echipe de câte 4 – 5 elevi. 1.Ce vom realiza? Se vor realiza trei planşe intitulate: • Zilele toamnei. • Bogăţia și roadele toamnei. • Cuvinte cu sens opus
2. O mapă cu informaţii despre anotimpul toamna. De ce vom realiza proiectul? Vom folosi materialele realizate în desfăşurarea lecţiilor de limba română, ştiinţe ale naturii, educaţie plastică, educaţie muzicală, educaţie tehnologică. Cum vom lucra? Stabiliţi responsabilităţile fiecărui membru al echipei: – adunaţi ziare, reviste, alte publicaţii în care este ilustrat anotimpul toamna; – selectaţi din lecturile citite fragmente despre acest anotimp; – pregătiţi materialele de lucru: carton, foarfecă, lipici, creioane colorate, acuarele, hârtie glasată. Cum vom aprecia activitatea? Fiecare grupă va prezenta în faţa clasei planşele şi mapa cu informaţii. Folosiţi planşele la limba română, ştiinţe ale naturii, educaţie plastică, educaţie muzicală, educaţie tehnologică.
5. Autoevaluarea ajută elevii să-şi dezvolte capacităţile de autocunoaştere, să-şi valorizeze atât cunoştinte, cât şi atitudini şi comportamente. Elevii au nevoie să se autocunoască. Aceasta le va da încredere în sine şi îi va motiva pentru îmbunătăţirea performanţelor şcolare. Elevul ajunge să îşi evalueze propriile capacităţi învăţând mai întâi să-şi aprecieze rezultatele în activitatea de învăţare. Din acest motiv, abilitatea de autoevaluare este foarte importantă pentru formarea la elevi a unor imagini realiste asupra posibilităţilor şi limitelor lor. Cadrul didactic va ajuta elevii să-şi dezvolte capacităţile autoevaluare, să-şi compare nivelul la care au ajuns în raport cu obiectivele şi standardele educaţionale şi să-şi impună un program propriu de învăţare. Autoevaluarea este evaluarea efectuată de către elev a ceea ce el a realizat şi/sau a comportamentului său. Coevaluarea se realizează de către mai mulţi elevi. Caracterul formativ rezultă din faptul că ea îi oferă elevului un ghid metodologic despre învăţare şi un instrument de motivare şi responsabilizare. Se pot folosi chestionare:
Ex.: 1. Prin rezolvarea acestei sarcini am învăţat: …….. . 2.Dificultăţi: …. 3.Cred că mi-aş putea îmbunătăţi performanţa dacă: …. 4.Lucrurile care mi-au plăcut la această activitate au fost:…. 5.Activitatea mea poate fi apreciată cu calificativul …..
Concluzii: Combinarea instrumentelor de evaluare scrisă cu cele de evaluare orală, cu metodele complementare de evaluare vor asigura realizarea unei imagini globale a capacităţilor elevilor. Problematica modalităţilor de evaluare rămâne deschisă, putând fi continuu îmbunătăţită şi diversificată. Scopul comun, de care trebuie să se ţină cont, este cel de dezvoltare a capacităţii de autoevaluare la elevi, concomitent cu schimbarea viziunii asupra rolului evaluării, cel de ameliorare şi corectare mai mult decât de sancţionare.