EVALUARE 2022

Ecaterina Rață / Școala Gimnazială Agăș, jud. Bacău

EVALUAREA ÎN CLASELE PRIMARE

Evaluarea este o componentă importantă a procesului educaţional. Prin intermediul evaluării, în funcţie de rezultatele obţinute, se determină măsura în care au fost atinse obiectivele stabilite. Scopul evaluării este perfecţionarea procesului educaţional.
Cadrul didactic trebuie să stăpânească toate metodele şi instrumentele de evaluare şi să le aplice în funcţie de particularităţile clasei de elevi. Utilizarea eficientă a acestora va pune în valoare aspectul creativităţii, al gândirii critice, al manifestării individuale, proprii fiecărui elev, rezultatul final vizat fiind formarea, la nivelul individului, a culturii generale, formarea de abilităţi, atitudini, priceperi şi deprinderi necesare integrării sociale a acestuia .
Metoda de evaluare este o cale prin intermediul căreia cadrul didactic „oferă elevilor posibilitatea de a demonstra nivelul de stăpânire a cunoştinţelor, de formare a diferitelor capacităţi testate prin utilizarea unei diversităţi de instrumente adecvate scopului urmărit”. Instrumentul de evaluare reprezintă un element constitutiv al metodei, prin intermediul căruia elevul ia la cunoştinţă sarcina de evaluare. El este cel
„care pune în valoare atât obiectivele de evaluare, cât şi demersul iniţiat pentru a atinge scopul propus”. Alegerea celor mai adecvate metode şi instrumente de evaluare reprezintă o decizie importantă în vederea realizării unui demers evaluativ pertinent şi util. Pedagogul belgian Gilbert De Landsheere afirma că: „O evaluare corectă a învăţământului nu va putea fi posibilă niciodată cu ajutorul unui instrument unic şi universal. Trebuie să ne orientăm ferm spre o abordare multidimensională (…)” .
Strategia de evaluare denotă modul de integrare a acţiunii de evaluare (realizabilă prin operaţiile de măsurare-apreciere-decizie) în structura de funcţionare a activităţii didactice/ educative. Conceptul de strategie de evaluare reflectă tendinţa de extindere a acţiunilor evaluative: de la verificările tradiţionale la evaluarea proceselor şi condiţiilor de desfăşurare a activităţii didactice, a situaţiilor de instruire/învăţare.
Aşadar, a stabili o strategie de evaluare în învăţământ echivalează cu a fixa când evaluezi, sub ce formă, cu ce metode şi mijloace, cum valorifici informaţiile obţinute etc. Desigur, în final, în funcţie de concluziile desprinse,elevul îşi va modifica strategia de învăţare, profesorul pe cea de predare, iar directorul strategia managerială Teoria şi practica pedagogică acreditează o gamă largă de metode de evaluare . Acestea se pot grupa în două mari categorii:
a) metode tradiționale de evaluare;
b) metode complementare de evaluare.
Evaluarea este realizată întotdeauna cu un anumit scop. Diversitatea situaţiilor educative, precum şi spectrul larg de obiective presupun aplicarea unor variate strategii de evaluare, în unele cazuri apare necesitatea de a compara performanţele elevilor; în altele – de a determina nivelul achiziţiilor elevului în raport cu un obiectiv fixat. Există situaţii în care se impune identificarea abilităţii elevilor de a executa acţiuni necesare pentru rezolvarea unei probleme specifice; în alte situaţii se urmăreşte obţinerea unor informaţii generale despre performanţe în contextul dezvoltării preconizate şi al devierilor posibile .
În concluzie, putem remarca legătura indisolubilă dintre itemii de evaluare, tehnicile de evaluare şi instrumentele de evaluare. Instrumentul se compune din itemi care solicită tehnici de declanşare/prezentare/redactare a răspunsurilor. Combinarea instrumentelor de evaluare scrisă cu cele de evaluare orală, cu metodele complementare de evaluare vor asigura realizarea unei imagini globale a capacităţilor elevilor. Scopul comun, de care trebuie să se ţină cont, este cel de dezvoltare a capacităţii de autoevaluare la elevi, concomitent cu schimbarea viziunii asupra rolului evaluării, cel de ameliorare şi corectare mai mult decât de sancţionare.
Fiecare metodă își are aportul său în procesul instructiv-educativ, astfel, selectând metodele potrivite particularităților de vârstă ale elevilor, vom ajunge la trepte înalte ale dezvoltării intelectuale. Datorită metodelor și instrumentelor de evaluare implementate în cadrul orelor, elevul nu este doar un simplu participant al demersului didactic, ci devine propriul său formator.

Bibliografie:
1. Dobrea M. Procedee noi de evaluare în învățământul primar. 2001.
2. Evaluarea Criterială prin Descriptori în Învățământul Primar. Ghid Metodologic. Ministerul Educației al Republicii Moldova, 2017.
3. Instrucţiune cu privire la implementarea evaluării criteriale prin descriptori în clasa I. Scrisoare instructiv – educativă. 2017.
4. Lisievici P. Evaluarea în învăţământ – teorie, practică, instrumente. Bucureşti: Editura Aramis, 2000.
5. Neacșu I. Metode și tehnici moderne de învăţare eficientă. București: Editura Militară, 1990.
6. Potolea D., Neacşu I., Manolescu M. Metodologia evaluării rezultatelor şcolare. Ghid metodologic general. Bucureşti, 2011.
7. Radu I. T. Pentru ce evaluam? Revista Învăţământul Primar, nr.1/2000.
8. Radu I. T. Teorie şi practică în evaluarea eficienței învăţământului. Bucureşti: E.D.P., 1981.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *