Dumitru Cristina / Grădiniţa P. N. Băduleşti, Jud. Dâmboviţa

METODE ŞI TEHNICI DE EVALUARE ÎN ÎNVǍŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

„Dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influenţează mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l în consecinţă! ( R. Ausubel , 1981)

Evaluarea reprezintă actul didactic complex, integrat procesului de învăţământ, ce urmăreşte măsurarea cantităţii cunoştinţelor dobândite, valoarea, performanţele şi eficienţa acestora la un moment dat, oferind soluţii de perfecţionare a actului didactic.
În opinia lui Ausubel, evaluarea este punctul final într-o succesiune de evenimente, care cuprinde următorii paşi:
• Stabilirea scopurilor pedagogice, prin prisma comportamentului dezirabil al copiilor,
• Proiectarea şi executarea programului de realizare a scopurilor propuse,
• Măsurarea rezultatelor aplicării programei,
• Evaluarea rezultatelor.
În activitatea din grădiniţă, actul de evaluare are drept scop măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor dobândite de copii în cadrul actului educaţional. În acelaşi timp, evaluarea urmăreşte şi aspectele formative ale muncii educatoarei, concretizată în modalităţile de abordare a conţinuturilor şi a modalităţilor de transmitere ale acestora.
Cele mai des întâlnite forme de evaluare sunt: evaluarea iniţială, continuă şi finală.
 Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui program de „instruire” şi stabileşte
nivelul de pregătire a preşcolarilor în momentul iniţierii programului respectiv, constituind o condiţie hotărâtoare pentru reuşita activităţilor următoare deoarece oferă educatoarei posibilitatea de a cunoaşte potenţialul fiecărui copil.
Pentru ca evaluarea iniţială să fie eficientă, trebuie elaborate criterii şi modalităţi de verificare, măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a preşcolarilor, pornind de la obiectivele propuse.
Datele obţinute ajută la conturarea activităţii didactice în trei planuri: stabilirea modului adecvat de predare a noului conţinut al programei, organizarea unui program de recuperare, dacă este cazul, şi adoptarea unormăsuri de sprijinire şi recuperare a unora din preşcolari.
 Evaluarea formativă îşi propune să verifice toţi preşcolarii asupra conţinuturilor
predate, fapt ce permite ca educatoarea să cunoască pregătirea copiilor, identificarea lacunelor, după fiecare secvenţă de învăţare să adopte măsuri pentru ameliorarea procesului de învăţământ.
 Evaluarea finală intervine la sfârşitul unei perioade mai lungi de învăţare, la sfârşit
de semestru, an şcolar, ciclu de învăţământ. Se realizează prin verificări parţiale pe parcursul programului şi o estimare globală a rezultatelor, pe perioade lungi. Este centrată pe o evaluare de bilanţ, regrupând mai multe unităţi de studiu.
Pentru a prezenta câteva instrumente de evaluare, voi utiliza următoarea schemă:
METODE SI TEHNICI DE EVALUARE TRADITIONALE – probe scrise( fișe cu sarcini); probe orale și probe practice
METODE SI TEHNICI DE EVALUARE ALTERNATIVE – lucrări practice, portofoliile cu lucrările copiilor, aprecierile verbale, autoevaluarea, jocurile didactice, de rol și serbările, obervările directe/sistematice în timpul activității .

Probele orale sunt cele mai utilizate metode de evaluare din grădiniță. Acestea oferă o interacționare directă între educatoare și copil. Sunt flexibile și pot alterna întrebările în funcție de calitatea răspunsurilor. Probele orale oferă copilului posilbilitatea de a formula răspunsurile libere, fără a le structura; poate să-și justifice răspunsul.
Observara copiilor în timpul regimului zilnic reprezintă perceperea organizată, sistematică, de durată a conduitei în situaţii variate. Presupune stabilirea unui scop, elaborarea unui plan, precizarea instrumentelor, consemnarea datelor, interpretarea acestora din punct de vedere psiho-pedagogic.
Convorbirea este un dialog între educator şi copil după un plan de întrebări, urmând consemnarea răspunsurilor şi interpretarea lor.
Testul este o probă standardizată care furnizează date despre caracteristici psihofizice din diverse planuri.
Studiul produselor activităţii oferă date însemnate pentru dezvoltarea deprinderilor, a intereselor, a aptitudinilor, a motivaţiilor copiilor. Se studiază desene, obiecte confecţionate, colaje, picturi, model.
Portofoliul poate cuprinde: o listă cu comportamente aşteptate; observații asupra evolutiei copilului; lucrari ale acestuia; poze cu sarcini/activitati pe care acesta le-a dus la bun sfârșit pe parcursul anului școlar, rezultate ale activităţilor extracurriculare (diplome la diverse concursuri) s.a.; În concluzie, portofoliul nu este numai o metodă alternativă de evaluare a copilului ci, poate fi reprezentativ pentru crearea unei imagini pozitive asupra unei grupe sau a unei grădiniţe.
Metodele complementare de evaluare reprezintǎ o alternativa viabila la formele tradiţionale de masurare si apreciere a rezultatelor scolare. Ele sunt apreciate deoarece:
• reusesc sa se imbine armonios cu invatarea, intereseaza rezultatele scolare pentru o perioadǎ mai lungǎ de timp,
• vizeazǎ formarea de capacitǎţi, dobandirea de competenţe si schimbari în planul intereselor, aptitudinilor,
• prin tonusul lejer care-l impun actului evaluativ au puterea de a elimina tensiunile induse de metodele tradiţionale de evaluare.
Metodele alternative de evaluare prezente în mai toate materialele de specialitate şi care sunt mai frecvent utilizate în învǎţǎmântul românesc sunt:
 observarea sistematica a activitǎţii şi a comportamentului copilului,
 proiectul,
 portofoliul,
 studiu de caz,
 metoda R.A.I.,
 tehnica 3-2-1, e.t.c.
În activitatea desfasurata cu preşcolarii am cautat de fiecare data sǎ utilizez demersul evaluativ cel mai potrivit, convinsǎ fiind ca numai apelând la o varietate de metode de evaluare îmi pot forma o imagine cât mai corectǎ asupra progreselor atinse de fiecare copil şi numai astfel pot folosi rezultatele evaluarii într-un mod constructiv având drept urmare revizuirea actului didactic.
După Ausubel „evaluarea merită un loc important în învăţământ, din care face parte integrantă. Ea are întotdeauna un raport direct sau indirect cu progresul, în extensie şi în calitate, al învăţării, ’’ astfel evaluarea este prioritară în cadrul procesului de învățământ din țara noastră, fiind considerată o sursă a soluțiilor de perfecționare a actului didactic.

Bibliografie:
Ausubel, P. D., Robinson, R. F.( 1981) – „ Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală”, București, EDP.;
Chiriac, Maria-„ Evaluarea- ghid al activității din grădiniță”- studiu ștințifiic
Comenius, J., A. ( 1970) – „ Didactica Magna” Bucureşti, EDP;
Cucoş, Constantin – „Pedagogie” ediţia a II a revizuită şi adăugită, – Iaşi, Polirom, 2006;
Curriculum pentru învăţământul preşcolar, Bucureşti, 2019