DRAGOMIR NICOLETA / Grădinița cu Program Prelungit “14 Mai” Satu Mare

Evaluarea în sistemul de învățământ preuniversitar


Evaluarea este o componentă esențială a procesului de învățământ în general, (este o funcție a acestuia) și a procesului didactic în special.
R. Ausubel, consideră evaluarea ca fiind „punctul final într-o succesiune de evenimente” care cuprinde următorii pași: stabilirea scopurilor pedagogice, proiectarea și executarea programului de realizare a scopurilor propuse.
În sens larg, evaluarea didactică este un procedeu psihopedagogic complex de stabilire a valorii unor procese, comportamente, performanțe prin raportarea acestora la un „etalon”. Evaluarea este o componentă a procesului instructiv-educativ. De asemenea, funcțiile evaluării sunt grupate în: funcții generale și funcții specifice. Dintre cele generale le amintim: diagnostică, prognostică, de informare, de certificare, de selecție și decizională, iar dintre cele specifice: motivațională, de orientare și școlară și profesională.
Teoria și practica pedagogică operează cu mai multe clasificări ale tipurilor de evaluare în funcție de diferite criterii. După modul în care se integrează în desfășurarea procesului didactic, putem identifica trei strategii: evaluarea inițială, realizată la începutul demersului instructiv-educativ, pentru a stabili nivelul la care se situează elevii; evaluarea formativă, care însoțește întregul parcurs didactic, organizând verificări sistematice în rândul tuturor elevilor din toată materia; evaluarea sumativă, care se realizează de obicei, la sfârșitul unei perioade mai lungi de instruire.
Evaluarea inițială se realizează la începutul unui program de instruire, ciclu de învățare în scopul stabilirii nivelului de pregătire al elevilor. Prin intermediul evaluării inițiale se identifică nivelul achizițiilor elevilor în termeni de : cunoștințe, competențe, abilități. Informațiile obținute în urma realizării unei evaluări inițiale sprijină planificarea activităților viitoare. Subliniind rolul și însemnătatea acestui tip de evaluare, R. Ausubel conchide: „ Dacă aș vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă. Asigurați-vă de ceea ce știe și instruiți-l în consecință.” Funcțiile pe care le acoperă sunt cea diagnostică și cea prognostică.
Evaluarea formativă însoțește întregul proces didactic. Constituie un tip autentic de evaluare centrată pe proces. Evaluarea formativă mai este numită și continuă datorită frecvenței cu care se manifestă în procesul educațional. Evaluarea continuă este preponderent una internă, cel care posedă este și cel care evaluează și din acest punct de vedere este mai puțin stresantă pentru educabil. Presupune verificări sistematice ale tuturor elevilor asupra întregii materii și cunoașterea de către elevi a rezultatelor obținute, a gradului de îndeplinire a obiectivelor urmărite. Așadar, este un feedback continuu, o confirmare a prestației elevului pe parcursul procesului. Mulți autori, atribuie acestui model funcția unei evaluări de progres.
Evaluarea sumativă se realizează de obicei la sfârșitul unei perioade mai lungi de instruire: semestru, an școlar, ciclu de învățământ. Oferă informații utile asupra nivelului de performanță al elevilor în raport cu obiectivele instructiv-educative propuse. Se concentrează mai ales asupra elementelor de permanență.
Caracterul ameliorativ al evaluării sumative este relativ redus, efectele resimțindu-se după o perioadă mai îndelungată, de regulă, pentru seriile viitoare de elevi. Oferă o estimare globală, sub formă de bilanț a rezultatelor pe perioade lungi. Funcțiile pe care le îndeplinește sunt de certificare, informativă. Evaluarea sumativă/ cumulativă prezintă o serie de caracteristici: este o evaluare de produs și nu de proces, este preponderent retrospectivă, determină ierarhizarea și clasificarea educabililor, determină cunoașterea educabilului în funcție de grup și nu ca individ separat, aplică legea nemiloasă a lui „ totul sau nimic” , ignorând achizițiile incomplete, este stresantă.
Evaluarea constituie o acțiune care presupune realizarea mai multor operații. Deși acestea sunt în strânsă legătură și se prezintă ca elemente componente ale unui proces unitar, totuși sunt diferite prin natura lor și prin rolul pe care acestea le îndeplinesc.